1. Foametea b‚ntuia greu Ón ţară.
  2. C‚nd au isprăvit de m‚ncat gr‚ul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: ÑDuceţi-vă iarăşi, şi cumpăraţi-ne ceva merinde.î
  3. Iuda i-a răspuns: ÑOmul acela ne-a spus curat: ,Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.í
  4. Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorÓ, şi-ţi vom cumpăra merinde.
  5. Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorÓ, căci omul acela ne-a spus: ÑSă nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!î
  6. Israel a zis atunci: ÑPentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?î
  7. Ei au răspuns: ÑOmul acela ne-a Óntrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: ,Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?í Şi noi am răspuns la Óntrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ,Aduceţi pe fratele vostru?î
  8. Iuda a zis tatălui său Israel: ,Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
  9. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri Ónapoi din m‚na mea. Dacă nu-l voi aduce Ónapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune Ónaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
  10. Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi Óntors p‚nă acum.î
  11. Israel, tatăl lor, le-a zis: ÑFiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă Ón saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
  12. Luaţi cu voi argint Óndoit, şi duceţi Ónapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
  13. Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi Óntoarceţi-vă la omul acela.
  14. Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere Ónaintea omului aceluia, şi să lase să se Óntoarcă Ómpreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!î
  15. Au luat darul; au luat cu ei argint Óndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogor‚t Ón Egipt, şi s-au Ónfăţişat Ónaintea lui Iosif.
  16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: ÑBagă pe oamenii aceştia Ón casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să măn‚nce cu mine la amiază.î
  17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia Ón casa lui Iosif.
  18. Ei s-au temut c‚nd au văzut că-i bagă Ón casa lui Iosif, şi au zis: ÑNe bagă Ónăuntru din pricina argintului pus Ón sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună m‚na pe măgarii noştri.î
  19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat Ón vorbă cu el la uşa casei;
  20. şi au zis: ÑDomnule, noi ne-am mai pogor‚t odată aici, ca să cumpărăm merinde.
  21. Apoi, c‚nd am ajuns la locul unde trebuia să răm‚nem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus Ónapoi cu noi.
  22. Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul Ón sacii noştri.î
  23. Economul a răspuns: ÑFiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară Ón saci. Argintul vostru a trecut prin m‚inile mele.î Şi le-a adus şi pe Simeon.
  24. Omul acesta i-a băgat Ón casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
  25. Ei şi-au pregătit darul p‚nă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să măn‚nce la el.
  26. C‚nd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.
  27. El i-a Óntrebat de sănătate; şi a zis: ÑBătr‚nul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?î
  28. Ei au răspuns: ÑRobul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte Óncăî. Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt.
  29. Iosif a ridicat ochii; şi, arunc‚nd o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: ÑAcesta este fratele vostru cel t‚năr, despre care mi-aţi vorbit?î Şi a adăugat: ÑDumnezeu să aibă milă de tine, fiule!î
  30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să pl‚ngă; a intrat degrabă Óntr-o odaie, şi a pl‚ns acolo.
  31. După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăp‚nească, a zis: ÑAduceţi de m‚ncare!î
  32. Au adus de m‚ncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, care m‚ncau cu el, le-au adus de asemenea m‚ncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să măn‚nce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o ur‚ciune.
  33. Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă Ón faţa lui: de la Ónt‚iul născut, după dreptul lui de Ónt‚i născut, şi p‚nă la cel mai t‚năr, aşezaţi după v‚rstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
  34. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau Ónaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult dec‚t ceilalţi. Şi au băut, şi s-au Ónveselit Ómpreună cu el.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/01/43/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017