1. Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: ÑUmple cu merinde sacii oamenilor acestora, c‚t vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
  2. Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai t‚năr, Ómpreună cu argintul cuvenit pentru preţul gr‚ului luiî. Economul a făcut cum Ói poruncise Iosif.
  3. Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora Ómpreună cu măgarii lor.
  4. Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, c‚nd Iosif a zis economului său: ÑScoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, c‚nd Ói vei ajunge, să le spui: ,Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
  5. De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.î
  6. Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.
  7. Ei i-au răspuns: ÑDomnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săv‚rşit o asemenea faptă!
  8. Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
  9. Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi Ónşine să fim robi ai domnului nostru!î
  10. El a zis: ÑFie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.î
  11. Œndată, şi-a pogor‚t fiecare sacul la păm‚nt. Fiecare şi-a deschis sacul.
  12. Economul i-a scotocit, Óncep‚nd cu cel mai Ón v‚rstă şi sf‚rşind cu cel mai t‚năr; şi paharul a fost găsit Ón sacul lui Beniamin.
  13. Ei şi-au rupt hainele, şi-a Óncărcat fiecare măgarul, şi s-au Óntors Ón cetate.
  14. Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe c‚nd era el Óncă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.
  15. Iosif le-a zis: ÑCe faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?î
  16. Iuda a răspuns: ÑCe să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai Óndreptăţim?î Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s-a găsit paharul.î
  17. Dar Iosif a zis: ÑSă mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă Ónapoi Ón pace la tatăl vostru.î
  18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, şi a zis: ÑTe rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te m‚nii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
  19. Domnul meu a Óntrebat pe robii săi, zic‚nd: ÑMai trăieşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?î
  20. Noi am răspuns domnului meu: ÑAvem un tată bătr‚n, şi un frate t‚năr, copil făcut la bătr‚neţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui Ól iubeşte.î
  21. Tu ai spus robilor tăi: ÑAduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.î
  22. Noi am răspuns domnului meu: ÑBăiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.î
  23. Tu ai spus robilor tăi: ÑDacă nu se va pogorÓ şi fratele vostru Ómpreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.î
  24. C‚nd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
  25. Tatăl nostru a zis: ÑDuceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.î
  26. Noi am răspuns: ÑNu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel t‚năr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, dec‚t dacă fratele nostru cel t‚năr va fi cu noi.î
  27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ÑVoi ştiţi că nevasta mea mi-a născut doi fii.
  28. Unul a ieşit de la mine, şi cred că a fost sf‚şiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut p‚nă astăzi.
  29. Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va Ónt‚mpla vreo nenorocire, cu durere Ómi veţi pogorÓ bătr‚neţile Ón locuinţa morţilor.î
  30. Acum, dacă mă voi Óntoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
  31. el are să moară, c‚nd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorÓ cu durere Ón locuinţa morţilor bătr‚neţile robului tău, tatăl nostru.
  32. Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil, şi a zis tatălui meu: ÑDacă nu-l voi aduce Ónapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.î
  33. Œngăduie, dar, te rog, robului tău să răm‚nă Ón locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie Ónapoi cu fraţii săi.
  34. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd m‚hnirea tatălui meu!î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/01/44/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016