1. Domnul a zis lui Moise: ÑDu-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te Ón ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zic‚nd: ,Seminţei tale o voi da!í
  2. Voi trimite Ónaintea ta un Ónger, şi voi izgoni pe Canaaniţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.
  3. Suie-te Ón ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui Ón mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor Óncăpăţ‚nat.î
  4. C‚nd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au Óntristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
  5. Şi Domnul a zis lui Moise: ÑSpune copiilor şi lui Israel: ,Voi sunteţi un popor Óncăpăţ‚nat; numai o clipă dacă M-aş sui Ón mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.î
  6. Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat de la muntele Horeb.
  7. Moise a luat cortul lui şi l-a Óntins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul Ónt‚lnirii. Şi toţi cei ce Óntrebau pe Domnul, se duceau la cortul Ónt‚lnirii, care era afară din tabără.
  8. C‚nd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula Ón picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, p‚nă intra el Ón cort.
  9. Şi c‚nd intra Moise Ón cort, st‚lpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.
  10. Tot poporul vedea st‚lpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la păm‚nt la uşa cortului lui.
  11. Domnul vorbea cu Moise faţă Ón faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se Óntorcea Ón tabără, dar t‚nărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.
  12. Moise a zis Domnului: ÑIată, Tu Ómi zici: ,Du pe poporul acesta!í Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Œnsă, Tu ai zis: ,Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere Ónaintea Mea!í
  13. Acum, dacă am căpătat trecere Ónaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere Ónaintea Ta. Şi g‚ndeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!î
  14. Domnul a răspuns: ÑVoi merge Eu Ónsumi cu tine, şi Óţi voi da odihnă.î
  15. Moise i-a zis: ÑDacă nu mergi Tu Ónsuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
  16. Cum se va şti că am căpătat trecere Ónaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu c‚nd vei merge Tu cu noi, şi c‚nd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa păm‚ntului?î
  17. Domnul a zis lui Moise: ÑVoi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere Ónaintea Mea, şi te cunosc pe nume!î
  18. Moise a zis: ÑArată-mi slava Ta!î
  19. Domnul a răspuns: ÑVoi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului Ónaintea ta; Eu Mă Óndur de cine vreau să Mă Óndur, şi am milă de cine vreau să am milă!î
  20. Domnul a zis: ÑFaţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!î
  21. Domnul a zis: ÑIată un loc l‚ngă Mine; vei sta pe st‚ncă.
  22. Şi c‚nd va trece slava Mea, te voi pune Ón crăpătura st‚ncii, şi te voi acoperi cu m‚na Mea, p‚nă voi trece.
  23. Iar c‚nd Œmi voi trage m‚na la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/02/33/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016