1. Iată cuvintele pe care le-a spus Moise Óntregului Israel, dincoace de Iordan, Ón pustie, Óntr-o c‚mpie, faţă Ón faţă cu Suf, Óntre Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
  2. (De la Horeb p‚nă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
  3. Œn al patruzecilea an, Ón luna unsprezecea, Ón ziua Ónt‚i a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
  4. Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, Ómpăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, Ómpăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
  5. Dincoace de Iordan, Ón ţara Moabului, Moise a Ónceput să lămurească legea aceasta şi a zis:
  6. Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zic‚nd: ÑAţi locuit destulă vreme Ón muntele acesta.
  7. Œntoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi Ón toate Ómprejurimile: Ón c‚mpie, pe munte, Ón vale, Ón partea de miază-zi, pe ţărmul mării, Ón ţara Canaaniţilor şi Ón Liban, p‚nă la r‚ul cel mare, r‚ul Eufrat.
  8. Vedeţi, v-am pus ţara Ónainte; intraţi şi luaţi Ón stăp‚nire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.î
  9. Œn vremea aceea, v-am spus: ÑEu nu vă pot purta singur.
  10. Domnul, Dumnezeul vostru, v-a Ónmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
  11. Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe at‚t, şi să vă binecuv‚nteze, după cum a făgăduit!
  12. Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
  13. Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi Ónţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune Ón fruntea voastră.î
  14. Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: ÑCeea ce spui tu să facem este un lucru bun.î
  15. Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi Ónţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus Ón fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători Ón seminţiile voastre.
  16. Am dat, Ón acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ÑSă ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neÓnţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
  17. Să nu căutaţi la faţa oamenilor Ón judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi c‚nd veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi Ónaintea mea, ca s-o aud.î
  18. Aşa v-am poruncit, Ón vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
  19. Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce Ón muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
  20. Şi eu v-am zis: ÑAţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
  21. Iată că Domnul, Dumnezeul tău, Óţi pune ţara Ónainte; suie-te, ia-o Ón stăp‚nire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te Ónspăim‚nta.î
  22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: ÑSă trimitem nişte oameni Ónaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui Ón ea şi asupra cetăţilor Ón care vom ajunge.î
  23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, c‚te un om de fiecare seminţie.
  24. Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns p‚nă la valea Eşcol, şi au iscodit ţara.
  25. Au luat Ón m‚ini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: ÑBună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.î
  26. Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi Ón ea, şi v-aţi răzvrătit Ómpotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
  27. Aţi c‚rtit Ón corturile voastre, şi aţi zis: ÑPentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea Ón m‚inile Amoriţilor şi să ne nimicească.
  28. Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zic‚nd: ÑPoporul acela este un popor mai mare şi mai Ónalt la statură dec‚t noi; cetăţile sunt mari şi Óntărite p‚nă la cer; ba Óncă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.î
  29. Eu v-am zis: ÑNu vă spăim‚ntaţi, şi nu vă fie frică de ei.
  30. Domnul, Dumnezeul vostru, care merge Ónaintea voastră, se va lupta El Ónsuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri Ón Egipt.
  31. Apoi Ón pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut p‚nă la sosirea voastră Ón locul acesta.î
  32. Cu toate acestea, voi n-aţi avut Óncredere Ón Domnul, Dumnezeul vostru,
  33. care mergea Ónaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea Óntr-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua Óntr-un nor.
  34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a m‚niat, şi a jurat, zic‚nd:
  35. ÑNici unul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
  36. afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara Ón care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat Ón totul calea Domnului.î
  37. Domnul S-a m‚niat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: ÑNici tu nu vei intra Ón ea.
  38. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra Ón ea; Óntăreşte-l, căci el va pune pe Israel Ón stăp‚nirea ţării aceleia.
  39. Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: ÑVor fi de jaf!î şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra Ón ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăp‚ni.
  40. Dar voi, Óntoarceţi-vă Ónapoi, şi plecaţi Ón pustie, Ónspre marea Roşie.î
  41. Voi aţi răspuns, şi mi-aţi zis: ÑAm păcătuit Ómpotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.î Şi v-aţi Óncins fiecare armele, şi v-aţi Óncumetat să vă suiţi pe munte.
  42. Domnul mi-a zis: ÑSpune-le: ,Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt Ón mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.î
  43. Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit Ómpotriva poruncii Domnului, şi v-aţi suit semeţi pe munte.
  44. Atunci Amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit Ónainte, şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir, p‚nă la Horma.
  45. La Óntoarcerea voastră, aţi pl‚ns Ónaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, şi n-a luat aminte la voi.
  46. Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/05/01/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016