1. Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire Ón ţara Canaanului, pe care li le-au Ómpărţit Óntre ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
  2. Œmpărţirea s-a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
  3. Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
  4. Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s-a dat parte Ón ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
  5. Copiii lui Israel au făcut Óntocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul, şi au Ómpărţit ţara.
  6. Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: ÑŞtii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
  7. Eram Ón v‚rstă de patruzeci de ani c‚nd m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum Ómi spunea inima mea curată.
  8. Fraţii mei care se suiseră Ómpreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat Ón totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
  9. Şi Ón ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: ÑŢara Ón care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat Ón totul voia Domnului, Dumnezeului meuî.
  10. Acum iată că Domnul m-a ţinut Ón viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de c‚nd vorbea Domnul astfel lui Moise, c‚nd umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sunt Ón v‚rstă de optzeci şi cinci de ani.
  11. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca Ón ziua c‚nd m-a trimis Moise; am tot at‚ta putere c‚t aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg Ón fruntea voastră.
  12. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi Óntărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnulî.
  13. Iosua a binecuv‚ntat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
  14. Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire p‚nă Ón ziua de azi Hebronul, pentru că urmase Ón totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
  15. Hebronul se chema mai Ónainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/06/14/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017