1. Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zic‚nd: ÑNici unul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamitî.
  2. Poporul a venit la Betel, şi a stat Ónaintea lui Dumnezeu p‚nă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi,
  3. şi au zis: ÑDoamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a Ónt‚mplat aşa ceva Ón Israel, să lipsească astăzi o seminţie Óntreagă din Israel?î
  4. A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire.
  5. Copiii lui Israel au zis: ÑCine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare Ónaintea Domnului?î Căci făcuseră un jurăm‚nt mare Ómpotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: ÑSă fie pedepsit cu moartea.î
  6. Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: ÑAstăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
  7. Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?î
  8. Ei au zis deci: ÑEste cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?î Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise Ón tabără, la adunare.
  9. Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
  10. Atunci adunarea a trimis Ómpotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, d‚ndu-le porunca aceasta: ÑDuceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
  11. Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăv‚rşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut Ómpreunarea cu bărbatî.
  12. Au găsit Óntre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus Ón tabără la Silo, care este Ón ţara Canaanuluiî.
  13. Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la st‚nca Rimon, şi să le vestească pacea.
  14. Œn timpul acela Beniamiţii s-au Óntors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
  15. Poporului Ói părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură Ón seminţiile lui Israel.
  16. Bătr‚nii adunării au zis: ÑCum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?î
  17. Şi au zis: ÑCei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
  18. Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zic‚nd: ÑBlestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!î
  19. Şi au zis: ÑIată, Ón fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.î
  20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: ÑDuceţi-vă şi staţi la p‚ndă Ón vii.
  21. Uitaţi-vă, şi c‚nd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare c‚te o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi Ón ţara lui Beniamin.
  22. Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se pl‚ngă la noi, le vom spune: ÑDaţi-ni-le nouă, căci n-am luat c‚te o nevastă de fiecare Ón război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
  23. Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au Óntors Ón moştenirea lor; au zidit iarăşi, cetăţile, şi au locuit acolo.
  24. Şi Ón acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare Ón seminţia lui şi Ón familia lui, şi s-a Óntors fiecare Ón moştenirea lui.
  25. Pe vremea aceea, nu era Ómpărat Ón Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/07/21/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016