1. Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
  2. El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.
  3. Omul acesta se suia Ón fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se Ónchine Ónaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
  4. Œn ziua c‚nd Óşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.
  5. Dar Anei Ói dădea o parte Óndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
  6. Potrivnica ei o Ónţepa dese ori, ca s-o facă să se m‚nie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
  7. Şi Ón toţi anii era aşa. Ori de c‚te ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o Ónţepa la fel. Atunci ea pl‚ngea şi nu m‚nca.
  8. Elcana, bărbatul ei, Ói zicea: ÑAno, pentru ce pl‚ngi, şi nu măn‚nci? Pentru ce ţi-este Óntristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult dec‚t zece fii?î
  9. Ana s-a sculat, după ce au m‚ncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, l‚ngă unul din uşiorii Templului Domnului.
  10. Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amăr‚t şi pl‚ngea!
  11. Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre Óntristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, Ól voi Ónchina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.î
  12. Fiindcă ea stătea multă vreme Ón rugăciune Ónaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
  13. Ana vorbea Ón inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
  14. şi i-a zis: ÑP‚nă c‚nd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.î
  15. Ana a răspuns: ÑNu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă Ón inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci Ómi vărsam sufletul Ónaintea Domnului.
  16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc p‚nă acum.î
  17. Eli a luat din nou cuv‚ntul, şi a zis: ÑDu-te Ón pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!î
  18. Ea a zis: ÑSă capete roaba ta trecerea Ónaintea ta!î Şi femeia a plecat. A m‚ncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.
  19. S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, după ce s-au Ónchinat p‚nă la păm‚nt Ónaintea Domnului, s-au Óntors şi au venit acasă la Rama.
  20. C‚nd i s-au Ómplinit zilele, Ana a rămas Ónsărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), Ñcăciî a zis ea, Ñde la Domnul l-am cerut.î
  21. Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, şi să-şi Ómplinească juruinţa.
  22. Dar Ana nu s-a suit, şi a zis bărbatului ei: ÑC‚nd voi Ónţărca copilul, Ól voi duce, ca să fie pus Ónaintea Domnului şi să răm‚nă acolo pentru totdeauna.î
  23. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: ÑFă ce vei crede, aşteaptă p‚nă-l vei Ónţărca. Numai Ómplinească-Şi Domnul cuv‚ntul Lui!î Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţ‚ţă fiului ei, p‚nă l-a Ónţărcat.
  24. C‚nd l-a Ónţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus Ón casa Domnului la Silo: copilul era Óncă mic de tot.
  25. Au junghiat taurii, şi au dus copilul la Eli.
  26. Ana a zis: ÑDomnul meu, iartă-mă! C‚t este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, at‚t este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici l‚ngă tine şi mă rugam Domnului.
  27. Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
  28. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.î Şi s-au Ónchinat acolo Ónaintea Domnului.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/09/01/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016