1. Au venit şi au spus lui Ioab: ÑIată că Ómpăratul pl‚nge şi se jeleşte din pricina lui Absalom.î
  2. Şi Ón ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut Ón jale pentru tot poporul, căci Ón ziua aceea, poporul auzea zic‚ndu-se: ÑŒmpăratul este m‚hnit din pricina fiului său.î
  3. Œn aceeaşi zi, poporul a intrat Ón cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.
  4. Œmpăratul Óşi acoperise faţa, şi striga Ón gura mare: ÑFiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.î
  5. Ioab a intrat Ón odaia unde era Ómpăratul, şi a zis: ÑTu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.
  6. Tu iubeşti pe cei ce te urăsc, şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit Ón ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.
  7. Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va răm‚ne un om cu tine Ón noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine dec‚t toate nenorocirile care ţi s-au Ónt‚mplat din tinereţe p‚nă acum.î
  8. Atunci Ómpăratul s-a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului: ÑIată că Ómpăratul stă la poartă.î Şi tot poporul a venit Ónaintea Ómpăratului.
  9. Şi Ón toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zic‚nd: ÑŒmpăratul ne-a izbăvit din m‚na vrăjmaşilor noştri, el ne-a scăpat din m‚na Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.
  10. Şi Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit Ón bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru Óntoarcerea Ómpăratului?î
  11. La r‚ndul său, Ómpăratul David a trimis să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: ÑVorbiţi bătr‚nilor lui Iuda, şi spuneţi-le: ,Pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru Óntoarcerea Ómpăratului Ón casa lui?í ñ Căci ce se spunea Ón tot Israelul ajunsese p‚nă la Ómpărat. ñ
  12. Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea Ómpăratului Ónapoi?
  13. Şi lui Amasa spuneţi-i aşa: ,Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi Ónaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii Ón locul lui Ioab!î
  14. David a Ónmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimis să spună Ómpăratului: ÑŒntoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.î
  15. Œmpăratul s-a Óntors, şi a ajuns p‚nă la Iordan. Şi Iuda s-a dus la Ghilgal, ca să iasă Ónaintea Ómpăratului, şi să-l facă să treacă Iordanul.
  16. Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda Ónaintea Ómpăratului David.
  17. Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul Ón faţa Ómpăratului.
  18. Luntrea, pusă la Óndem‚na Ómpăratului, tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo; şi Ón clipa c‚nd era să treacă Ómpăratul Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a Ónchinat Ónaintea lui.
  19. Şi a zis Ómpăratului: ÑSă nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocăr‚t Ón ziua c‚nd Ómpăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă Ómpăratul de lucrul acesta!
  20. Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dint‚i din toată casa lui Iosif, Ónaintea Ómpăratului, domnul meu.î
  21. Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑNu trebuie oare să moară Şimei pentru că a blestemat pe unsul Domnului?î
  22. Dar David a zis: ÑCe am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om Ón Israel? Nu ştiu eu că Ómpărăţesc azi peste Israel?î
  23. Şi Ómpăratul a zis lui Şimei: ÑNu vei muri!î Œmpăratul i-a jurat că nu-l va omorÓ.
  24. Mefiboşet, fiul lui Saul, s-a pogor‚t şi el Ónaintea Ómpăratului. Nu-şi Óngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua c‚nd plecase Ómpăratul p‚nă Ón ziua c‚nd se Óntorcea Ón pace.
  25. C‚nd s-a dus Ónaintea Ómpăratului la Ierusalim, Ómpăratul i-a zis: ÑPentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboşet?î
  26. Şi el a răspuns: ÑŒmpărate, domnul meu, slujitorul meu m-a Ónşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ,Voi pune şaua pe măgar, voi Óncăleca pe el, şi voi merge cu Ómpăratul.í
  27. Şi el a Ónnegrit pe robul tău la domnul meu Ómpăratul. Dar domnul meu Ómpăratul este ca un Ónger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
  28. Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte Ónaintea Ómpăratului domnul meu; şi totuşi, tu ai pus pe robul tău Ón r‚ndul celor ce măn‚ncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu Ómpăratului?î
  29. Œmpăratul i-a zis: ÑCe mai vorbeşti at‚ta? Am spus: ,Tu şi Ţiba, veţi Ómpărţi păm‚nturile.î
  30. Şi Mefiboşet a zis Ómpăratului: ÑSă ia chiar totul, căci Ómpăratul domnul meu se Óntoarce Ón pace acasă.î
  31. Barzilai, Galaaditul, s-a pogor‚t din Roghelim, şi a trecut Iordanul Ómpreună cu Ómpăratul, ca să-l petreacă p‚nă dincolo de Iordan.
  32. Barzilai era foarte bătr‚n, Ón v‚rstă de optzeci de ani. El Óngrijise de Ómpărat Ón timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
  33. Œmpăratul a zis lui Barzilai: ÑVino cu mine, şi te voi hrăni la mine Ón Ierusalim.î
  34. Dar Barzilai a răspuns Ómpăratului: ÑC‚ţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu Ómpăratul la Ierusalim?
  35. Eu sunt astăzi Ón v‚rstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce măn‚ncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul c‚ntăreţilor şi c‚ntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, Ómpăratul?
  36. Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu Ómpăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face Ómpăratul această binefacere?
  37. Să se Óntoarcă robul tău, şi să mor Ón cetatea mea, l‚ngă morm‚ntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu Ómpăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.î
  38. Œmpăratul a zis: ÑChimham să treacă Ómpreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, Óţi voi da!î
  39. După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi Ómpăratul, Ómpăratul a sărutat pe Barzilai, şi l-a binecuv‚ntat. Şi Barzilai s-a Óntors acasă.
  40. Œmpăratul s-a Óndreptat spre Ghilgal, Ónsoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe Ómpărat dincolo de Iordan.
  41. Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la Ómpărat, şi i-au zis: ÑPentru ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe Ómpărat peste Iordan, Ómpreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?î
  42. Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: ÑFiindcă Ómpăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă m‚niaţi? Am trăit noi pe cheltuiala Ómpăratului? Ne-a făcut el daruri?î
  43. Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: ÑŒmpăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept dec‚t voi. Pentru ce ne-aţi nesocotit? N-am fost noi cei dint‚i care am spus să se Óntoarcă Ómpăratul nostru?î Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime dec‚t bărbaţii lui Israel.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/10/19/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017