1. Au trecut multe zile, şi cuv‚ntul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, Ón al treilea an: ÑDu-te, şi Ónfăţişează-te Ónaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa păm‚ntului.î
  2. Şi Ilie s-a dus să se Ónfăţişeze Ónaintea lui Ahab. Era mare foamete Ón Samaria.
  3. Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. ñ Obadia se temea mult de Domnul.
  4. De aceea c‚nd a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns c‚te cincizeci Óntr-o peşteră, şi i-a hrănit cu p‚ine şi cu apă. ñ
  5. Ahab a zis lui Obadia: ÑHaidem prin ţară pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate p‚r‚urile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi cat‚rilor, şi să n-avem nevoie să omor‚m vitele.î
  6. Şi-au Ómpărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum.
  7. Pe c‚nd era Obadia pe drum, iată că l-a Ónt‚lnit Ilie. Obadia, cunosc‚ndu-l, a căzut cu faţa la pam‚nt, şi a zis: ÑTu eşti, domnul meu Ilie?î
  8. El i-a răspuns: ÑEu sunt; du-te şi spune stăp‚nului tău: ,Iată că a venit Ilie!î
  9. Şi Obadia a zis: ÑCe păcat am săv‚rşit eu, ca să dai pe robul tău Ón m‚inile lui Ahab, ca să mă omoare?
  10. Viu este Domnul, că n-a rămas popor sau Ómpărăţie unde să nu fi trimis stăp‚nul meu să te caute; şi c‚nd se spunea că nu eşti acolo, punea pe Ómpărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.
  11. Şi acum zici: ,Du-te, şi spune stăp‚nului tău: ,Iată că a venit Ilieí!
  12. Şi apoi, c‚nd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorÓ. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.
  13. Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut c‚nd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, c‚te cincizeci Óntr-o peşteră şi i-am hrănit cu p‚ine şi cu apă?
  14. Şi acum tu zici: ,Du-te şi spune stăp‚nului tău: ,Iată că a venit Ilieí! El mă va ucide.î
  15. Dar Ilie a zis: ÑViu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi Ónfăţişa Ónaintea lui Ahab.î
  16. Obadia, duc‚ndu-se Ónaintea lui Ahab, l-a Ónştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus Ónaintea lui Ilie.
  17. Abia a zărit Ahab pe Ilie, şi i-a zis: ÑTu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?î
  18. Ilie a răspuns: ÑNu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
  19. Str‚nge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care măn‚ncă la masa Izabeleiî.
  20. Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel, şi a str‚ns pe prooroci la muntele Carmel.
  21. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, şi a zis: ÑP‚nă c‚nd vreţi să şchiopătaţi de am‚ndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!î Poporul nu i-a răspuns nimic.
  22. Şi Ilie a zis poporului: ÑEu singur am rămas din proorocii Domnului, pe c‚nd prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.
  23. Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie Ón bucăţi, şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc, şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc.
  24. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: ÑBine!î
  25. Ilie a zis proorocilor lui Baal: ÑAlegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi Ónt‚i, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.î
  26. Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă p‚nă la amiază, zic‚nd: ÑBaale, auzi-ne!î Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau Ómprejurul altarului pe care-l făcuseră.
  27. La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: ÑStrigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se g‚ndeşte la ceva, sau are treabă, sau este Ón călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.î
  28. Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, p‚nă ce a curs s‚nge pe ei.
  29. C‚nd a trecut amiaza, au aiurat, p‚nă Ón clipa c‚nd se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
  30. Ilie a zis atunci Óntregului popor: ÑApropiaţi-vă de mineî! Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfăr‚mat.
  31. A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul Ói zisese: ÑIsrael Óţi va fi numeleî,
  32. şi a zidit cu pietrele acestea un altar Ón Numele Domnului. A făcut Ómprejurul altarului un şanţ, Ón care Óncăpeau două măsuri de săm‚nţă.
  33. A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul Ón bucăţi, şi l-a puse pe lemne. Apoi a zis: ÑUmpleţi patru vedre cu apă, şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne.î Şi au făcut aşa.
  34. Apoi a zis: ÑMai faceţi lucrul acesta odată.î Şi l-au făcut Óncă odată. Apoi a zis: ÑMai faceţi-l şi a treia oară.î Şi l-au făcut şi a treia oară.
  35. Apa curgea Ón jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.
  36. Œn clipa c‚nd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu Ón Israel, că eu sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
  37. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le Óntorci astfel inima spre bine!î
  38. Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi păm‚ntul, şi a sub şi apa care era Ón şanţ.
  39. C‚nd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la păm‚nt, şi au zis: ÑDomnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!î
  40. ÑPuneţi m‚na pe proorocii lui Baalî, le-a zis Ilie: Ñnici unul să nu scape!î Şi au pus m‚na pe ei. Ilie i-a pogor‚t la p‚r‚ul Chison şi i-a junghiat acolo.
  41. Apoi Ilie a zis lui Ahab: ÑSuie-te de măn‚ncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.î
  42. Ahab s-a suit să măn‚nce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe v‚rful Carmelului, şi plec‚ndu-se la păm‚nt, s-a aşezat cu faţa Óntre genunchi,
  43. şi a zis slujitorului său: ÑSuie-te şi uită-te Ónspre mare.î Slujitorul s-a suit, s-a uitat, şi a zis: ÑNu este nimic!î Ilie a zis de şapte ori: ÑDu-te iarăşi.î
  44. A şaptea oară, slujitorul a zis: ÑIată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.î Ilie a zis: ÑSuie-te, şi spune lui Ahab: ,Œnhamă, şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.î
  45. Peste c‚teva clipe, cerul s-a Ónnegrit de nori, a Ónceput v‚ntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit Ón car, şi a plecat la Izreel.
  46. Şi m‚na Domnului a venit peste Ilie, care şi-a Óncins mijlocul, şi a alergat Ónaintea lui Ahab p‚nă la intrarea Ón Izreel.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/11/18/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017