1. C‚nd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer Óntr-un v‚rtej de v‚nt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
  2. Ilie a zis lui Elisei: ñ Răm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite p‚nă la Betel.î Elisei a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi s-au pogor‚t la Betel.
  3. Fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: ÑŞtii că Domnul răpeşte astăzi pe stăp‚nul tău deasupra capului tău?î Şi el a răspuns: ÑŞtiu şi eu, dar tăceţi.î
  4. Ilie i-a zis: ñ Eliseie, răm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.î El a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!î Şi au ajuns la Ierihon.
  5. Fii proorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, şi i-au zis: ÑŞtii că Domnul răpeşte azi pe stăp‚nul tău deasupra capului tău?î Şi el a răspuns: ÑŞtiu şi eu; dar tăceţi.î
  6. Ilie i-a zis: ÑRăm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.î El a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi am‚ndoi şi-au văzut de drum.
  7. Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare Ón faţa lor, şi ei am‚ndoi s-au oprit pe malul Iordanului.
  8. Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit Óntr-o parte şi Óntr-alta, şi au trecut am‚ndoi pe uscat.
  9. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ÑCere ce vrei să-ţi fac, Ónainte ca să fiu răpit de la tine.î Elisei a răspuns: ÑTe rog să vină peste mine o Óndoită măsură din duhul tău!î
  10. Ilie a zis: ÑGreu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea c‚nd voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va Ónt‚mpla; dacă nu, nu ţi se va Ónt‚mpla aşaî,
  11. Pe c‚nd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a Ónălţat la cer Óntr-un v‚rtej de v‚nt.
  12. Elisei se uita şi striga: ÑPărinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!î Şi nu l-a mai văzut. Apuc‚ndu-şi hainele, le-a sf‚şiat Ón două bucăţi,
  13. şi a ridicat mantaua, căreia Ói dăduse drumul Ilie. Apoi s-a Óntors, şi s-a oprit pe malul Iordanului;
  14. a luat mantaua, căreia Ói dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: ÑUnde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?î Şi a lovit apele, care s-au despărţit Óntr-o parte şi Ón alta, şi Elisei a trecut.
  15. Fiii proorocilor care erau Ón faţa Ierihonului, c‚nd l-au văzut, au zis: ÑDuhul lui Ilie a venit peste Elisei.î Şi i-au ieşit Ónainte, şi s-au Ónchinat p‚nă la păm‚nt Ónaintea lui.
  16. Ei i-au zis: ÑIată că Óntre slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăp‚nul tău?î Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau Ón vreo vale.î El a răspuns: ÑNu-i trimiteţi.î
  17. Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: ÑTrimiteţi-i.î Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.
  18. C‚nd s-au Óntors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: ÑNu v-am spus să nu vă duceţi?î
  19. Oamenii din cetate au zis lui Elisei: ÑIată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, şi ţara este stearpă.î
  20. El a zis: ÑAduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare Ón el.î Şi i-au adus.
  21. Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare Ón el, şi a zis: ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.î
  22. Şi apele au fost vindecate p‚nă Ón ziua aceasta, după cuv‚ntul pe care-l rostise Domnul.
  23. De acolo s-a suit la Betel. Şi pe c‚nd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei Ói ziceau: ÑSuie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!î
  24. El s-a Óntors să-i privească, şi i-a blestemat Ón Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sf‚şiat patruzeci şi doi din aceşti copii.
  25. De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a Óntors la Samaria.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/12/02/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017