1. O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: ÑRobul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a Ómprumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.î
  2. Elisei i-a zis: ÑCe pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?î Ea a răspuns: ÑRoaba ta n-are acasă dec‚t un vas cu untdelemn.
  3. Şi el a zis: ÑDu-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
  4. C‚nd te vei Óntoarce, Ónchide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn Ón toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.î
  5. Atunci ea a plecat de la el. A Ónchis uşa după ea şi după copiii ei; ei Ói apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn Ón ele.
  6. C‚nd s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: ÑMai dă-mi un vas.î Dar el i-a răspuns: ÑNu mai este nici un vas.î Şi n-a mai curs untdelemn.
  7. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: ÑDu-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va răm‚ne, vei trăi tu şi fiii tăi.î
  8. Œntr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să măn‚nce la ea. Şi ori de c‚te ori trecea, se ducea să măn‚nce la ea.
  9. Ea a zis bărbatului ei: ÑIată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sf‚nt al lui Dumnezeu.
  10. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem Ón ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo c‚nd va veni la noi.
  11. Elisei, Óntorc‚ndu-se la Sunem, s-a dus Ón odaia de sus şi s-a culcat acolo.
  12. El a zis slujitorului său Ghehazi: ÑCheamă pe Sunamita aceasta!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit Ónaintea lui.
  13. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑSpune-i: ,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine Ómpăratului sau căpeteniei oştirii?î Ea a răspuns: ÑEu locuiesc liniştită Ón mijlocul poporului meu.î
  14. Şi el a zis: ÑCe să fac pentru ea?î Ghehazi a răspuns: ÑEa n-are fiu, şi bărbatul ei este bătr‚n.î
  15. Şi el a zis: ÑCheamă-o!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
  16. Elisei i-a zis: ÑLa anul pe vremea aceasta, vei ţine Ón braţe un fiu.î Şi ea a zis: ÑNu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
  17. Femeia a rămas Ónsărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, Ón anul următor, cum Ói spusese Elisei.
  18. Copilul s-a făcut mare. Şi Óntr-o zi c‚nd se dusese pe la tatăl său la secerători,
  19. a zis tatălui său: ÑCapul meu! Capul meu!î Tatăl a zis slujitorului său: ÑDu-l la mama sa!î
  20. Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale p‚nă la amiază, şi apoi a murit.
  21. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a Ónchis uşa după ea, şi a ieşit.
  22. A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: ÑTrimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc Ón grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi Óntoarce.î
  23. Şi el a zis: ÑPentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.î Ea a răspuns: ÑFii pe pace!î
  24. Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: ÑM‚nă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum dec‚t c‚nd ţi-oi spune.î
  25. Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: ÑIată pe Sunamita aceea!
  26. Acum, aleargă dar Ónaintea ei, şi spune-i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?í Ea a răspuns: ÑBine.î
  27. Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a Ómbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea Ónapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: ÑLasă-o, căci este tare amăr‚tă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.î
  28. Atunci ea a zis: ÑAm cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ÑNu mă amăgi?î
  29. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑŒncinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu Ón m‚nă, şi pleacă. Dacă vei Ónt‚lni pe cineva, să nu-l Óntrebi de sănătate; şi dacă te va Óntreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.î
  30. Mama copilului a zis: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
  31. Ghehazi le-o luase Ónainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a Óntors Ónaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: ÑCopilul nu s-a trezitî.
  32. C‚nd a ajuns Elisei Ón casă, iată că murise copilul, culcat Ón patul lui.
  33. Elisei a intrat şi a Ónchis uşa după ei am‚ndoi, şi s-a rugat Domnului.
  34. S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, m‚inile lui pe m‚inile lui, şi s-a Óntins peste el. Şi trupul copilului s-a Óncălzit.
  35. Elisei a plecat, a mers Óncoace şi Óncolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a Óntins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
  36. Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: ÑCheamă pe Sunamita.î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: ÑIa-ţi fiul!î
  37. Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a Ónchinat p‚nă la păm‚nt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
  38. Elisei s-a Óntors la Ghilgal, şi Ón ţară b‚ntuia o foamete. Pe c‚nd fiii proorocilor şedeau Ónaintea lui, a zis slujitorului său: ÑPune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!î
  39. Unul din ei a ieşit pe c‚mp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, p‚nă şi-a umplut haina. C‚nd s-a Óntors, le-a tăiat Ón bucăţi Ón oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
  40. Au dat oamenilor acelora să măn‚nce. Dar, cum au m‚ncat din ciorba aceea, au strigat: ÑOmule al lui Dumnezeu, moartea este Ón oală!î Şi n-au putut să măn‚nce.
  41. Elisei a zis: ÑLuaţi făină.î A aruncat făină Ón oală, şi a zis: ÑDă oamenilor acestora să măn‚nce.î Şi nu mai era nimic vătămător Ón oală.
  42. A venit un om din Baal-Şalişa. A adus p‚ine din cele dint‚i roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de p‚ini de orz, şi spice noi Ón sac. Elisei a zis: ÑDă oamenilor acestora să măn‚nce.î
  43. Slujitorul său a răspuns: ÑCum pot să dau din ele la o sută de inşi?î Dar Elisei a zis: ÑDă oamenilor să măn‚nce; căci aşa vorbeşte Domnul: ,Vor m‚nca, şi va mai răm‚ne.î
  44. Atunci le-a pus p‚inile Ónainte; şi au m‚ncat şi le-a mai şi rămas, după cuv‚ntul Domnului.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/12/04/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016