1. Fiii proorocilor au zis lui Elisei: ÑIată că locul unde locuim noi cu tine este prea str‚mt pentru noi.
  2. Haidem p‚nă la Iordan; ca să luăm de-acolo fiecare c‚te o b‚rnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.î Elisei a răspuns: ÑDuceţi-vă.î
  3. Şi unul din ei a zis: ÑFii bun şi vino cu slujitorii tăi.î El a răspuns: ÑVoi merge!î
  4. A plecat deci cu ei. Ajung‚nd la Iordan, au tăiat lemne.
  5. Şi pe c‚nd tăia unul din ei o b‚rnă, a căzut fierul de la secure Ón apă. El a strigat: ÑAh! domnul meu, era Ómprumutat!î
  6. Omul lui Dumnezeu a zis: ÑUnde a căzut?î Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o Ón locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă.
  7. Apoi a zis: ÑRidică-l!î Şi a Óntins m‚na, şi l-a luat.
  8. Œmpăratul Siriei era Ón război cu Israel. Şi, Óntr-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: ÑTabăra mea va fi Ón cutare loc.î
  9. Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună Ómpăratului lui Israel: ÑFereşte-te să treci pe l‚ngă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.î
  10. Şi Ómpăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la p‚ndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care Ól Ónştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a Ónt‚mplat nu odată, nici de două ori.
  11. Œmpăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: ÑNu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru Ómpăratul lui Israel?î
  12. Unul din slujitorii săi a răspuns: ÑNimeni, Ómpărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este Ón Israel, spune Ómpăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti Ón odaia ta de culcare.î
  13. Şi Ómpăratul a zis: ÑDuceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.î Au venit şi i-au spus: ÑIată că este la Dotan.î
  14. A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au Ónconjurat cetatea.
  15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste Ónconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: ÑAh! domnul meu, cum vom face?î
  16. El a răspuns: ÑNu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi dec‚t cei cu ei.î
  17. Elisei s-a rugat, şi a zis: ÑDoamne, deschide-i ochii să vadă.î Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc Ómprejurul lui Elisei.
  18. Sirienii s-au pogor‚t la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: ÑLoveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.î Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuv‚ntul lui Elisei.
  19. Elisei le-a zis: ÑNu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.î Şi i-a dus la Samaria.
  20. C‚nd au intrat Ón Samaria, Elisei a zis: ÑDoamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!î Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau Ón mijlocul Samariei.
  21. Œmpăratul lui Israel, văz‚ndu-i, a zis lui Elisei: ÑSă-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?î
  22. ÑSă nu-i măcelăreştiî, a răspuns Elisei. ÑObişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care Ói iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le p‚ine şi apă, ca să măn‚nce şi să bea; apoi să se ducă la stăp‚nul lor.î
  23. Œmpăratul lui Israel le-a dat un pr‚nz mare, şi ei au m‚ncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăp‚nul lor. Şi oştile Sirienilor nu s-au mai Óntors pe ţinutul lui Israel.
  24. După aceea, Ben-Haded, Ómpăratul Siriei, str‚ng‚ndu-şi toată oştirea, s-a suit şi a Ómpresurat Samaria.
  25. Œn Samaria a fost o mare foamete, şi at‚t de mult au str‚mtorat-o Ónc‚t un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.
  26. Şi pe c‚nd trecea Ómpăratul pe zid, o femeie i-a strigat: ÑScapă-mă, Ómpărate, domnul meu!î
  27. El a răspuns: ÑDacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?î
  28. Şi Ómpăratul i-a zis: ÑCe ai?î Ea a răspuns: ÑFemeia aceea mi-a zis: ,Dă-mi pe fiul tău să-l m‚ncăm astăzi, şi m‚ine vom m‚nca pe fiul meu.í
  29. Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am m‚ncat. Şi Ón ziua următoare i-am zis: ,Dă pe fiul tău să-l m‚ncăm.í Dar ea a ascuns pe fiul ei.î
  30. Cum a auzit Ómpăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, c‚nd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.
  31. Œmpăratul a zis: ÑSă mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va răm‚ne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!î
  32. Elisei şedea Ón casă, şi bătr‚nii şedeau l‚ngă el. Œmpăratul a trimis pe cineva Ónainte. Dar Ónainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătr‚nilor: ÑVedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! C‚nd va veni solul, Ónchideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăp‚nului său Ón urma lui?î
  33. Pe c‚nd le vorbea el Óncă, solul se şi pogor‚se la el, şi Ómpăratul a zis: ÑIată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/12/06/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017