1. Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari pl‚ngeri Ómpotriva fraţilor lor Iudei.
  2. Unii ziceau: ÑNoi, fiii noştri şi fetele noastre, suntem mulţi; să ni se dea gr‚u ca să m‚ncăm şi să trăim.î
  3. Alţii ziceau: ÑPunem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem gr‚u Ón timpul foametei.î
  4. Alţii ziceau: ÑAm Ómprumutat argint pun‚nd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul Ómpăratului.
  5. Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.î
  6. M-am supărat foarte tare c‚nd le-am auzit pl‚ngerile şi cuvintele acestea.
  7. Am hotăr‚t să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: ÑCe! voi Ómprumutaţi cu camătă fraţilor voştri?î Şi am str‚ns Ón jurul meu o mare mulţime,
  8. şi le-am zis: ÑNoi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, v‚nduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi Óncă nouă să ne fie v‚nduţi?î Ei au tăcut, neav‚nd ce să răspundă.
  9. Apoi am zis: ÑCe faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi Ón frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
  10. Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am Ómprumutat argint şi gr‚u. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
  11. Daţi-le Ónapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din gr‚ul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut de la ei ca dob‚ndă.î
  12. Ei au răspuns: ÑLe vom da Ónapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.î Atunci am chemat pe preoţi, Ónaintea cărora i-am pus să jure că Óşi vor ţine cuv‚ntul.
  13. Şi mi-am scuturat mantaua, zic‚nd: ÑAşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuv‚ntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu m‚inile goale!î Toată adunarea a zis: ÑAmin.î Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a ţinut de cuv‚nt.
  14. Din ziua c‚nd m-a pus Ómpăratul dregător peste ei Ón ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an p‚nă la al treizeci şi doilea an al Ómpăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
  15. Œnainte de mine, cei dint‚i dregători Ómpovărau poporul, şi luau de la el p‚ine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
  16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat nici un ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
  17. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile dimprejur.
  18. Mi se pregătea Ón fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi, şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
  19. Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/16/05/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016