1. Œn a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, Ómbrăcaţi Ón saci şi presăraţi cu ţăr‚nă, pentru ţinerea unui post.
  2. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
  3. După ce au şezut jos, au citit Ón cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au Ónchinat Ónaintea Domnului, Dumnezeului lor.
  4. Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe scaunul Leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.
  5. Şi Leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis: ÑSculaţi-vă şi binecuv‚ntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veşnicie Ón veşnicie! ÑBinecuv‚ntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuv‚ntare şi de orice laudă!
  6. Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi păm‚ntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se Ónchină Ónaintea Ta.
  7. Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam.
  8. Tu ai găsit inima lui credincioasă Ónainta Ta, ai făcut legăm‚nt cu el, şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor şi Ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai ţinut cuv‚ntul, căci eşti drept.
  9. Tu ai văzut necazul părinţilor noştri Ón Egipt, şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
  10. Ai făcut semne şi minuni Ómpotriva lui Faraon, Ómpotriva tuturor slujitorilor lui şi Ómpotriva Óntregului popor din ţara lui, pentru că ştiai cu c‚tă Óng‚mfare se purtaseră faţă de părinţii noştri, şi Ţi-ai arătat slava Ta cum se vede astăzi.
  11. Ai despărţit marea Ónaintea lor, şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit Ón ad‚nc, ca o piatră Ón fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.
  12. I-ai călăuzit ziua printr-un st‚lp de nor, şi noaptea printr-un st‚lp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
  13. Te-ai pogor‚t pe muntele Sinai, le-ai vorbit din Ónălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, Ónvăţături şi or‚nduiri minunate.
  14. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sf‚nt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, Ónvăţături şi o lege.
  15. Le-ai dat, de la Ónălţimea cerurilor, p‚ine, c‚nd le era foame, şi ai scos apă din st‚ncă, atunci c‚nd le era sete. Şi le-ai spus să intre Ón stăp‚nirea ţării pe care jurasei că le-o vei da.
  16. Dar părinţii noştri s-au Óng‚mfat şi şi-au Ónţepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale,
  17. n-au vrut să asculte, şi au dat uitării minunile pe care le făcusei pentru ei. Şi-au Ónţepenit grumazul; şi, Ón răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se Óntoarcă Ón robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, Óndurător şi milostiv, Óncet la m‚nie şi bogat Ón bunătate. Şi nu i-ai părăsit,
  18. nici chiar atunci c‚nd şi-au făcut un viţel turnat, şi au zis: ÑIată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!î şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.
  19. Œn Óndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit Ón pustie, şi st‚lpul de nor n-a Óncetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici st‚lpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să-l urmeze.
  20. Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă Ónţelepţi; n-ai Óndepărtat mana Ta de la gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
  21. Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrăneşti Ón pustie, şi n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au Ónvechit, şi picioarele nu li s-au umflat.
  22. Le-ai dat Ón m‚nă Ómpărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai Ómpărţit Óntre ei, şi au stăp‚nit ţara lui Sihon, Ómpăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, Ómpăratul Basanului.
  23. Le-ai Ónmulţit fiii ca stelele cerurilor, şi i-ai adus Ón ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s-o ia Ón stăp‚nire.
  24. Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara Ón stăp‚nire; ai smerit Ónaintea lor pe locuitorii ţării, Canaaniţii, şi i-ai dat Ón m‚inile lor, Ómpreună cu Ómpăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
  25. Au ajuns stăp‚ni pe cetăţi Óntărite şi pe păm‚nturi roditoare; au stăp‚nit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au m‚ncat, s-au săturat, s-au Óngrăşat, şi au trăit Ón desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
  26. Totuşi, ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit Ómpotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se Óntoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.
  27. Atunci i-ai lăsat Ón m‚inile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, Ón vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la Ónălţimea cerurilor, şi, Ón Óndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din m‚inile vrăjmaşilor lor.
  28. C‚nd au avut odihnă, au Ónceput iarăşi să facă rău, Ónaintea Ta. Atunci i-ai lăsat Ón m‚inile vrăjmaşilor lor, care i-au stăp‚nit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la Ónălţimea cerurilor, şi, Ón marea Ta Óndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
  29. I-ai rugat fierbinte să se Óntoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit Ón Óng‚mfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit Ómpotriva or‚nduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le Ómplineşte, Ţi-au Óntors spatele cu Óndărătnicie, şi-au Ónţepenit grumazul, şi n-au ascultat.
  30. I-ai Óngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat Ónştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat Ón m‚inile unor popoare străine.
  31. Dar, Ón marea Ta Óndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi Óndurător.
  32. Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi Ónfricoşat, Tu care Œţi ţii legăm‚ntul Tău de Óndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, Ómpăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea Ómpăraţilor Asiriei p‚nă Ón ziua de azi.
  33. Tu ai fost drept Ón tot ce ni s-a Ónt‚mplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
  34. Œmpăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, şi părinţii noştri n-au păzit Legea, şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici Ónştiinţărilor pe care li le dădeai.
  35. C‚nd erau stăp‚ni, Ón mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, Ón ţara Óntinsă şi roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ţi-au slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele.
  36. Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe păm‚ntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
  37. El Óşi Ónmulţeşte roadele pentru Ómpăraţii cărora ne-ai supus, din pricina păcatelor noastre; ei stăp‚nesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi suntem Óntr-o mare str‚mtorare!î
  38. Pentru toate acestea, noi am Óncheiat un legăm‚nt, pe care l-am făcut Ón scris. Şi căpeteniile noastre, Leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/16/09/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016