1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua Ón care s-a născut.
  2. A luat cuv‚ntul şi a zis:
  3. ÑBlestemată să fie ziua Ón care m-am născut,
  4. Prefacă-se Ón Óntuneric ziua aceea, să nu se Óngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
  5. S-o cuprindă Óntunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o Ónspăim‚nte!
  6. Noaptea aceea! S-o acopere Óntunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată Óntre luni!
  7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
  8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să Óntăr‚te Leviatanul;
  9. să se Óntunece stelele din amurgul ei, Ón zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
  10. Căci n-a Ónchis p‚ntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
  11. De ce n-am murit Ón p‚ntecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din p‚ntecele ei?
  12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţ‚ţe care să-mi dea lapte?
  13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
  14. cu Ómpăraţii şi cei mari de pe păm‚nt, care şi-au zidit falnice morminte,
  15. cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
  16. Sau n-aş mai fi Ón viaţă, aş fi ca o st‚rpitură Óngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
  17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
  18. Acolo cei puşi Ón lanţuri sunt lăsaţi toţi Ón pace, nu mai aud glasul asupritorului;
  19. cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăp‚nul său.
  20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amăr‚ţi la suflet,
  21. care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult dec‚t o comoară,
  22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi morm‚ntul? ñ
  23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie Óncotro să meargă, pe care Ól Óngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
  24. Suspinele Ómi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
  25. De ce mă tem, aceea mi se Ónt‚mplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
  26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/18/03/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016