1. Pe malurile rÓurilor Babilonului, şedeam jos şi plÓngeam, cÓnd ne aduceam aminte de Sion.
  2. Œn sălciile din ţinutul acela ne atÓrnaserăm arfele.
  3. Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cÓntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicÓnd: ,,CÓntaţi-ne cÓteva din cÓntările Sionului!`` —
  4. Cum să cÓntăm noi cÓntările Domnului pe un pămÓnt străin?
  5. Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
  6. Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
  7. Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, Ón ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
  8. Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va Óntoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
  9. Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stÓncă!

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/19/137/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016