1. (Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cÓntării acesteia, cÓnd l -a scăpat Domnul din mÓna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mÓna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
  2. Doamne, Tu eşti stÓnca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stÓnca mea, Ón care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi Óntăritura mea!
  3. Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sÓnt izbăvit de vrăjmaşii mei.
  4. Mă Ónconjuraseră legăturile morţii, şi mă Óngroziseră rÓurile pieirii;
  5. mă Ónfăşuraseră legăturile mormÓntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
  6. Dar, Ón strÓmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pÓnă la El, pÓnă la urechile Lui.
  7. Atunci s'a sguduit pămÓntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mÓniase.
  8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţÓşneau din ea.
  9. A plecat cerurile, şi S'a pogorÓt: un nor gros era supt picioarele Lui.
  10. Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vÓntului.
  11. خntunerecul Şi -l făcuse Ónvelitoare, iar cortul Lui, Ómprejurul Lui, erau nişte ape Óntunecoase şi nori negri.
  12. Din strălucirea, care se răsfrÓngea Ónaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
  13. Domnul a tunat Ón ceruri, Cel Prea خnalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
  14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a Ónmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
  15. Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
  16. El Şi -a Óntins mÓna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
  17. m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decÓt mine.
  18. Ei năvăliseră deodată peste mine Ón ziua strÓmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
  19. El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
  20. Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mÓnilor mele:
  21. căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit Ómpotriva Dumnezeului meu.
  22. Toate poruncile Lui au fost Ónaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
  23. Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
  24. Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mÓnilor mele Ónaintea ochilor Lui.
  25. Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
  26. cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
  27. Tu mÓntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
  28. Da, Tu Ómi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, Ómi luminează Óntunerecul meu.
  29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti Ónarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid Óntărit.
  30. Căile lui Dumnezeu sÓnt desăvÓrşite, CuvÓntul Domnului este Óncercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
  31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stÓncă, afară de Dumnezeul nostru?
  32. Dumnezeu mă Óncinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
  33. El Ómi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe Ónălţimile mele
  34. El Ómi deprinde mÓnile la luptă, aşa că braţele mele Óntind arcul de aramă.
  35. Tu Ómi dai scutul mÓntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi Óndurarea Ta mă face mare.
  36. Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
  37. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, Ói ajung, şi nu mă Óntorc pÓnă nu -i nimicesc.
  38. خi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
  39. Tu mă Óncingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
  40. Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul Ónaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
  41. Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
  42. خi pisez ca praful, pe care -l ia vÓntul, Ói calc Ón picioare ca noroiul de pe uliţe.
  43. Tu mă scapi din neÓnţelegerile poporului; mă pui Ón fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, Ómi este supus.
  44. El ascultă de mine la cea dintÓi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
  45. Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurÓnd din cetăţuile lor.
  46. Trăiască Domnul, şi binecuvÓntată să fie StÓnca mea! Mărit să fie Dumnezeul mÓntuirii mele,
  47. Dumnezeu, răzbunătorul meu, care Ómi supune popoarele,
  48. şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă Ónalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
  49. Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cÓnta spre slava Numelui Tău.
  50. El dă mari izbăviri Ómpăratului Său, şi dă Óndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/19/18/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016