1. (Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe instrumente cu coarde. O cÓntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
  2. Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc Óncoace şi Óncolo, şi mă frămÓnt,
  3. din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mÓnie.
  4. Œmi tremură inima Ón mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
  5. mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
  6. Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``
  7. Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc Ón pustie. -(Oprire).
  8. Aş fugi Ón grabă la un adăpost de vÓntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
  9. Nimiceşte -i, Doamne, Ómparte-le limbile, căci Ón cetate văd silă şi certuri;
  10. zi şi noapte ei Ói dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sÓnt Ón sÓnul ei;
  11. răutatea este Ón mijlocul ei, şi vicleşugul şi Ónşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
  12. Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică Ómpotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.
  13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
  14. Noi, cari trăiam Ómpreună Óntr'o plăcută prietenie, şi ne duceam Ómpreună cu mulţimea Ón Casa lui Dumnezeu!
  15. Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii Ón locuinţa morţilor! Căci răutatea este Ón locuinţa lor, Ón inima lor.
  16. Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
  17. Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
  18. Mă va scăpa din lupta care se dă Ómpotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sÓnt Ómpotriva mea!
  19. Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci Ón ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
  20. Ei pun mÓna pe cei ce trăiau Ón pace cu ei, şi Óşi calcă legămÓntul.
  21. Gura lor este dulce ca smÓntÓna, dar Ón inimă poartă războiul: cuvintele lor sÓnt mai alunecoase decÓt untdelemnul, dar cÓnd ies ele din gură, sÓnt nişte săbii.
  22. Œncredinţează-ţi soarta Ón mÓna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
  23. Şi Tu, Dumnezeule, Ói vei pogorÓ Ón fundul gropii. Oamenii setoşi de sÓnge şi de Ónşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu Ónsă mă Óncred Ón Tine!

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/19/55/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016