1. Mai bine o bucată de p‚ine uscată, cu pace, dec‚t o casă plină de cărnuri, cu ceartă! ñ
  2. Un argat cu minte stăp‚neşte peste fiul care face ruşine, şi va Ómpărţi moştenirea cu fraţii lui.
  3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce Óncearcă inimile, este Domnul. ñ
  4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. ñ
  5. Cine Óşi bate joc de sărac, Óşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va răm‚ne nepedepsit. ñ
  6. Copiii copiilor sunt cununa bătr‚nilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. ñ
  7. Cuvintele alese nu se potrivesc Ón gura unui nebun; cu c‚t mai puţin cuvintele mincinoase Ón gura unui om de viţă aleasă! ñ
  8. Darurile par o piatră scumpă Ón ochii celor ce le primesc: ori Óncotro se Óntorc, izb‚ndesc. ñ
  9. Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu Ón vorbirile lui, dezbină pe prieteni. ñ
  10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, dec‚t o sută de lovituri pe cel nebun. ñ
  11. Cel rău nu caută dec‚t răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis Ómpotriva lui. ñ
  12. Mai bine să Ónt‚lneşti o ursoaică jefuită de puii ei, dec‚t un nebun Ón timpul nebuniei lui. ñ
  13. Celui ce Óntoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. ñ
  14. Œnceputul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta Ónainte de a se Ónteţi. ñ
  15. Cel ce iartă pe vinovat şi os‚ndeşte pe cel nevinovat, sunt am‚ndoi o sc‚rbă Ónaintea Domnului. ñ
  16. La ce slujeşte argintul Ón m‚na nebunului? Să cumpere Ónţelepciunea?Ö Dar n-are minte. ñ
  17. Prietenul adevărat iubeşte oric‚nd, şi Ón nenorocire ajunge ca un frate. ñ
  18. Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. ñ
  19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea Ónaltă, Óşi caută pieirea. ñ
  20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade Ón nenorocire. ñ
  21. Cine dă naştere unui nebun va avea Óntristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. ñ
  22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh m‚hnit usucă oasele. ñ
  23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. ñ
  24. Œnţelepciunea este Ón faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul păm‚ntului. ñ
  25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut. ñ
  26. Nu este bine să os‚ndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. ñ
  27. Cine Óşi Ónfr‚nează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. ñ
  28. Chiar şi un prost ar trece de Ónţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/20/17/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016