1. Păzeşte-ţi piciorul, c‚nd intri Ón Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, dec‚t să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
  2. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite Ónaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este Ón cer, şi tu pe păm‚nt, de aceea să nu spui vorbe multe.
  3. Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
  4. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o Ómplineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea Ómplineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.
  5. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, dec‚t să faci o juruinţă şi să n-o Ómplineşti.
  6. Nu lăsa gura să te bage Ón păcat, şi nu zice Ónaintea trimisului lui Dumnezeu: ÑM-am pripit.î Pentru ce să Se m‚nie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea m‚inilor tale?
  7. Căci, dacă este deşertăciune Ón mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi Ón mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
  8. C‚nd vezi Ón ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit Ón numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Œnalt.
  9. Dar un folos pentru ţară Ón toate privinţele, este un Ómpărat preţuit Ón ţară.
  10. Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
  11. C‚nd se Ónmulţesc bunătăţile, se Ónmulţesc şi cei ce le papă: şi ce folos mai are din ele stăp‚nul lor dec‚t că le vede cu ochii?
  12. Dulce este somnul lucrătorului, fie că a m‚ncat mult, fie că a m‚ncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă Ómbuibarea să doarmă.
  13. Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăp‚nului lor.
  14. Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo Ónt‚mplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i răm‚ne nimic Ón m‚ini.
  15. Cum a ieşit de gol din p‚ntecele mamei sale, din care a venit, aşa se Óntoarce, şi nu poate să ia nimic Ón m‚nă din toată osteneala lui.
  16. Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit Ón v‚nt?
  17. Ba Óncă, toată viaţa lui a mai trebuit să măn‚nce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
  18. Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să măn‚nce şi să bea, şi să trăiască bine Ón mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, Ón toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
  19. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a Óngăduit să măn‚nce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure Ón mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
  20. Căci nu se mai g‚ndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu Ói umple inima de bucurie.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/21/05/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016