1. Cine este ca cel Ónţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Œnţelepciunea omului Ói luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
  2. Eu Óţi spun: ÑPăzeşte poruncile Ómpăratului, din pricina jurăm‚ntului, făcut Ónaintea lui Dumnezeu.
  3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui Óntr-un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
  4. pentru că vorba Ómpăratului are putere. Cine poate zice: ÑCe faci?î
  5. Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima Ónţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
  6. Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
  7. Dar el nu ştie ce şi cum se va Ónt‚mpla, căci n-are nici cine-i spune.
  8. Omul nu este stăp‚n pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; Ón lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
  9. Toate acestea le-am văzut, şi mi-am Óndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme c‚nd un om stăp‚neşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
  10. Atunci am văzut pe cei răi Óngropaţi şi duc‚ndu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărt‚ndu-se de locul sf‚nt şi uitaţi Ón cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
  11. Pentru că nu se aduce repede la Óndeplinire hotăr‚rea dată Ómpotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
  12. Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme Ón el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.
  13. Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, Óntocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.
  14. Este o deşertăciune care se petrece pe păm‚nt: şi anume sunt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele, şi sunt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.
  15. Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare dec‚t să măn‚nce şi să bea şi să se Ónveselească; iată ce trebuie să-l Ónsoţească Ón mijlocul muncii lui, Ón zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare.
  16. C‚nd mi-am pus inima să cunosc Ónţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe păm‚nt ñ căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, ñ
  17. am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oric‚t s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă Ónţeleptul ar zice că a ajuns să Ónţeleagă, tot nu poate să găsească.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/21/08/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017