1. Da, mi-am pus inima Ón căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi Ónţelepţi, şi faptele lor, sunt Ón m‚na lui Dumnezeu, at‚t dragostea c‚t şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este Ónaintea lor Ón viitor.
  2. Tuturor li se Ónt‚mplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
  3. Iată cel mai mare rău Ón tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este at‚ta nebunie Ón inima lor tot timpul c‚t trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
  4. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un c‚ine viu face mai mult dec‚t un leu mort.
  5. Cei vii, Ón adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă p‚nă şi pomenirea li se uită.
  6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
  7. Du-te, dar, de măn‚ncă-ţi p‚inea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere Ón ce faci tu acum.
  8. Hainele să-ţi fie albe, Ón orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
  9. Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, Ón tot timpul vieţi tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, Ón această vreme trecătoare; căci aceasta Óţi este partea Ón viaţă, Ón mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
  10. Tot ce găseşte m‚na ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, Ón locuinţa morţilor, Ón care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici Ónţelepciune!
  11. Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji c‚ştigă războiul, că nu cei Ónţelepţi c‚ştigă p‚inea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei Ónvăţaţi bunăvoinţa, ci toate at‚rnă de vreme şi de Ómprejurări.
  12. Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, Óntocmai ca peştii prinşi Ón mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse Ón laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor Ón vremea nenorocirii, c‚nd vine fără veste nenorocirea peste ei.
  13. Am mai văzut următoarea Ónţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare.
  14. Era o mică cetate, cu puţini oameni Ón ea; şi a venit asupra ei un Ómpărat puternic, a Ómpresurat-o, şi a ridicat mari Óntărituri Ómpotriva ei.
  15. Œn ea se afla un om sărac dar Ónţelept, care a scăpat cetatea cu Ónţelepciunea lui. Şi nimeni nu se g‚ndise la omul acela sărac.
  16. Atunci am zis: ÑMai bună este Ónţelepciunea dec‚t tăria!î Totuşi Ónţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
  17. Cuvintele Ónţelepţilor, ascultate Ón linişte, sunt mai de preţ dec‚t strigătele unuia care stăp‚neşte Óntre nebuni.
  18. Œnţelepciunea este mai de preţ dec‚t sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/21/09/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016