1. Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
  2. El intră Ón pace Ón groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte Ón culcuşul lui.
  3. ÑDar voi, apropiaţi-vă Óncoace fii ai vrăjitoarei, săm‚nţa preacurvarului şi a curvei!
  4. De cine vă bateţi voi joc? Œmpotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o săm‚nţă a minciunii,
  5. care se Óncălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii Ón văi, sub crăpăturile st‚ncilor?
  6. Œn pietrele lustruite din p‚raie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de m‚ncare: ,Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
  7. Pe un munte Ónalt şi ridicat Óţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
  8. Œţi pui pomenirea Ón dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, Óţi ridici Ónvelitoarea şi te sui Ón pat, Óţi lărgeşti culcuşul, şi faci legăm‚nt cu ei, Óţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.
  9. Te duci la Ómpărat cu untdelemn, Óţi Ónmulţeşti miresmele, Óţi trimiţi solii departe, şi te pleci p‚nă la locuinţa morţilor.
  10. Oboseşti merg‚nd, şi nu zici: ,Œncetez!í Tot mai găseşti putere Ón m‚na ta: De aceea nu te doboară Óntristarea.
  11. Şi de cine te sfiiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi Óncă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
  12. Dar acum Óţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
  13. Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci Ói va lua v‚ntul pe toţi, o suflare Ói va ridica. Dar cel ce se Óncrede Ón Mine va moşteni ţara, şi va stăp‚ni muntele Meu cel sf‚nt.î ñ
  14. Şi El zice: ÑCroiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!
  15. Căci aşa vorbeşte Cel Prea Œnalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sf‚nt. ,Eu locuiesc Ón locuri Ónalte şi Ón sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să Ónviorez duhurile smerite, şi să Ómbărbătez inimile zdrobite.
  16. Nu vreau să cert Ón veci, nici să ţin o m‚nie necurmată, c‚nd Ónaintea Mea cad Ón leşin duhurile, şi sufletele pe care le-am făcut.
  17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am m‚niat şi l-am lovit, M-am ascuns, Ón supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
  18. I-am văzut căile, şi totuşi Ól voi tămădui; Ól voi călăuzi, şi-l voi m‚ng‚ia, pe el şi pe cei ce pl‚ng Ómpreună cu el.
  19. Voi pune lauda pe buze: ,Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! ñ zice Domnul ñ Da Eu Ól voi tămădui!
  20. Dar cei răi sunt ca marea Ónfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi m‚l.î
  21. ÑCei răi n-au paceî zice Dumnezeul meu. ñ

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/23/57/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017