1. Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
  2. ÑScoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă Ómpotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit p‚nă la Mine!î
  3. Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogor‚t la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit Ón corabie ca să meargă Ómpreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
  4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un v‚nt năpraznic, şi a st‚rnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfăr‚me.
  5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat Ón mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogor‚t Ón fundul corabiei, s-a culcat şi a adormit dus.
  6. C‚rmaciul s-a apropiat de el, şi i-a zis: ÑCe dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se g‚ndească la noi, şi nu vom pieri!î
  7. Şi au zis unul către altul: ÑVeniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!î Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
  8. Atunci ei i-au zis: ÑSpune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care Óţi este ţara, şi din ce popor eşti?î
  9. El le-a răspuns: ÑSunt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!î
  10. Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: ÑPentru ce ai făcut lucrul acesta?î Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el.
  11. Ei i-au zis: ÑCe să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?î Căci marea era din ce Ón ce mai Ónfuriată.
  12. El le-a răspuns: ÑLuaţi-mă, şi aruncaţi-mă Ón mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!î
  13. Oamenii aceştia v‚sleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se Óntăr‚ta tot mai mult Ómpotriva lor.
  14. Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: ÑDoamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne Ómpovăra cu s‚nge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
  15. Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat Ón mare. Şi furia mării s-a potolit.
  16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
  17. Domnul a trimis un peşte mare să Ónghită pe Iona, şi Iona a stat Ón p‚ntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/32/01/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016