1. Rugăciunea proorocului Habacuc. (De c‚ntat Ón felul c‚ntecelor de jale).
  2. C‚nd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am Óngrozit. Œnsufleţeşte-Ţi lucrarea Ón cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut Ón trecerea anilor! Dar, Ón m‚nia Ta, adu-ţi aminte de Óndurările Tale!
  3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sf‚nt vine din muntele ParanÖ ñ (Oprire.) ñ Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple păm‚ntul.
  4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din m‚na Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
  5. Œnaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
  6. Se opreşte, şi măsoară păm‚ntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfăr‚mă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
  7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
  8. S-a m‚niat oare Domnul pe r‚uri? Œmpotriva r‚urilor se aprinde m‚nia Ta, sau Ómpotriva mării se varsă urgia Ta, de ai Óncălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit Ón carul Tău de biruinţă?
  9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuv‚ntului TăuÖ ñ (Oprire.) ñ Tu despici păm‚ntul ca să dai drumul r‚urilor.
  10. La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc r‚uri de apă; ad‚ncul Óşi ridică glasul, şi Óşi Ónalţă valurile Ón sus.
  11. Soarele şi luna se opresc Ón locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
  12. Tu cutreieri păm‚ntul Ón urgia ta, zdrobeşti neamurile Ón m‚nia Ta.
  13. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfăr‚mi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii p‚nă Ón v‚rf. ñ (Oprire.) ñ
  14. Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţ‚nd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi m‚ncat pe cel nenorocit Ón culcuş.
  15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
  16. C‚nd am auzitÖ lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se Ónfioară buzele, Ómi intră putrezirea Ón oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta Ón tăcere ziua necazului, ziua c‚nd asupritorul va merge Ómpotriva poporului?
  17. Căci chiar dacă smochinul nu va Ónflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi c‚mpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi Ón grajduri,
  18. eu tot mă voi bucura Ón Domnul, mă voi bucura Ón Dumnezeul m‚ntuirii mele!
  19. Domnul Dumnezeul este tăria mea; El Ómi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe Ónălţimile mele. ñ Către mai marele c‚ntăreţilor. De c‚ntat cu instrumente cu coarde.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/35/03/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016