1. Œn aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea l‚ngă mare.
  2. O mulţime de noroade s-au str‚ns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă Óntr-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
  3. El le-a vorbit despre multe lucruri Ón pilde, şi le-a zis: ÑIată, semănătorul a ieşit să semene.
  4. Pe c‚nd semăna el, o parte din săm‚nţă a căzut l‚ngă drum, şi au venit păsările şi au m‚ncat-o.
  5. O altă parte a căzut pe locuri st‚ncoase, unde n-avea păm‚nt mult: a răsărit Óndată, pentru că n-a găsit un păm‚nt ad‚nc.
  6. Dar, c‚nd a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
  7. O altă parte a căzut Óntre spini: spinii au crescut, şi au Ónecat-o.
  8. O altă parte a căzut Ón păm‚nt bun, şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
  9. Cine are urechi de auzit, să audă.î
  10. Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑDe ce le vorbeşti Ón pilde?î
  11. Isus le-a răspuns: ÑPentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Œmpărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
  12. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
  13. De aceea le vorbesc Ón pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu Ónţeleg.
  14. Şi cu privire la ei se Ómplineşte prorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi Ónţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
  15. Căci inima acestui popor s-a Ómpietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au Ónchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să Ónţeleagă cu inima, să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.í
  16. Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
  17. Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
  18. Ascultaţi dar ce Ónseamnă pilda semănătorului.
  19. C‚nd un om aude Cuv‚ntul privitor la Œmpărăţie, şi nu-l Ónţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat Ón inima lui. Acesta este săm‚nţa căzută l‚ngă drum.
  20. Săm‚nţa căzută Ón locuri st‚ncoase, este cel ce aude Cuv‚ntul, şi-l primeşte Óndată cu bucurie;
  21. dar n-are rădăcină Ón el, ci ţine p‚nă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuv‚ntului, se leapădă Óndată de el.
  22. Săm‚nţa căzută Óntre spini, este cel ce aude Cuv‚ntul; dar Óngrijorările veacului acestuia şi Ónşelăciunea bogăţiilor Óneacă acest Cuv‚nt, şi ajunge neroditor.
  23. Iar săm‚nţa căzută Ón păm‚nt bun, este cel ce aude Cuv‚ntul şi-l Ónţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.î
  24. Isus le-a pus Ónainte o altă pildă, şi le-a zis: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o săm‚nţă bună Ón ţarina lui.
  25. Dar, pe c‚nd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină Óntre gr‚u, şi a plecat.
  26. C‚nd au răsărit firele de gr‚u şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
  27. Robii stăp‚nului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n-ai semănat săm‚nţă bună Ón ţarina ta? De unde are dar neghină?í
  28. El le-a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.í Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s-o smulgem?í
  29. ,Nuí, le-a zis el, ,ca nu cumva, smulg‚nd neghina, să smulgeţi şi gr‚ul Ómpreună cu ea.
  30. Lăsaţi-le să crească am‚ndouă Ómpreună p‚nă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi Ónt‚i neghina, şi legaţi-o Ón snopi, ca s-o ardem, iar gr‚ul str‚ngeţi-l Ón gr‚narul meu.í
  31. Isus le-a pus Ónainte o altă pildă, şi le-a zis: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat Ón ţarina sa.
  32. Grăuntele acesta, Ón adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare dec‚t zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi Óşi fac cuiburi Ón ramurile lui.î
  33. Le-a spus o altă pildă, şi anume: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus Ón trei măsuri de făină de gr‚u, p‚nă s-a dospit toată plămădeala.î
  34. Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri Ón pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,
  35. ca să se Ómplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ÑVoi vorbi Ón pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.î
  36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat Ón casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑT‚lcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.î
  37. El le-a răspuns: ÑCel ce seamănă săm‚nţa bună, este Fiul omului.
  38. Ţarina, este lumea; săm‚nţa bună sunt fiii Œmpărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău.
  39. Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sf‚rşitul veacului; secerătorii, sunt Óngerii.
  40. Deci, cum se smulge neghina şi se arde Ón foc, aşa va fi şi la sf‚rşitul veacului.
  41. Fiul omului va trimite pe Óngerii Săi, şi ei vor smulge din Œmpărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săv‚rşesc fărădelegea,
  42. şi-i vor arunca Ón cuptorul aprins; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor
  43. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele Ón Œmpărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
  44. Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă Óntr-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
  45. Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
  46. Şi, c‚nd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
  47. Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat Ón mare, care prinde tot felul de peşti.
  48. După ce s-a umplut, pescarii Ól scot la mal, şed jos, aleg Ón vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
  49. Tot aşa va fi şi la sf‚rşitul veacului. Œngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
  50. şi-i vor arunca Ón cuptorul aprins; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor.î
  51. ÑAţi Ónţeles voi toate aceste lucruri?î i-a Óntrebat Isus. ñ ÑDa, Doamneî, I-au răspuns ei.
  52. Şi El le-a zis: ÑDe aceea orice cărturar, care a Ónvăţat ce trebuie despre Œmpărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.î
  53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
  54. A venit Ón patria Sa, şi a Ónceput să Ónveţe pe oameni Ón sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: ÑDe unde are El Ónţelepciunea şi minunile acestea?
  55. Oare nu este El fiul t‚mplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
  56. Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?î
  57. Şi găseau astfel Ón El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: ÑNicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin dec‚t Ón patria şi Ón casa Lui.î
  58. Şi n-a făcut multe minuni Ón locul acela, din pricina necredinţei lor.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/40/13/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016