1. Œn clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, şi L-au Óntrebat: ÑCine este mai mare Ón Œmpărăţia cerurilor?î
  2. Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus Ón mijlocul lor,
  3. şi le-a zis: ÑAdevărat vă spun că, dacă nu vă veţi Óntoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra Ón Œmpărăţia cerurilor.
  4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare Ón Œmpărăţia cerurilor.
  5. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta Ón Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
  6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred Ón Mine, ar fi mai de folos să i se at‚rne de g‚t o piatră mare de moară, şi să fie Ónecat Ón ad‚ncul mării.
  7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
  8. Acum, dacă m‚na ta sau piciorul tău te face să cazi Ón păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri Ón viaţă şchiop sau ciung, dec‚t să ai două m‚ini sau două picioare, şi să fii aruncat Ón focul veşnic.
  9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi Ón păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri Ón viaţă numai cu un ochi, dec‚t să ai am‚ndoi ochii, şi să fii aruncat Ón focul gheenei.
  10. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că Óngerii lor Ón ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este Ón ceruri.
  11. Fiindcă Fiul omului a venit să m‚ntuiască ce era pierdut.
  12. Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?
  13. Şi, dacă i se Ónt‚mplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, dec‚t de cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră.
  14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
  15. Dacă fratele tău a păcătuit Ómpotriva ta, du-te şi mustră-l Óntre tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai c‚ştigat pe fratele tău.
  16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
  17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păg‚n şi ca un vameş.
  18. Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe păm‚nt, va fi legat Ón cer; şi orice veţi dezlega pe păm‚nt, va fi dezlegat Ón cer.
  19. Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se Ónvoiesc pe păm‚nt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este Ón ceruri.
  20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi Ón Numele Meu, sunt şi Eu Ón mijlocul lor.î
  21. Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: ÑDoamne de c‚te ori să iert pe fratele Meu c‚nd va păcătui Ómpotriva mea? P‚nă la şapte ori?î
  22. Isus i-a zis: ÑEu nu-ţi zic p‚nă la şapte ori, ci p‚nă la şaptezeci de ori c‚te şapte.
  23. De aceea, Œmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un Ómpărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
  24. A Ónceput să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care Ói datora zece mii de galbeni.
  25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăp‚nul lui a poruncit să-l v‚ndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
  26. Robul s-a aruncat la păm‚nt, i s-a Ónchinat, şi a zis: ,Doamne, mai Óngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.í
  27. Stăp‚nul robului aceluia, făc‚ndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.
  28. Robul acela, c‚nd a ieşit afară, a Ónt‚lnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus m‚na pe el, şi-l str‚ngea de g‚t, zic‚nd: ,Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.í
  29. Tovarăşul lui s-a aruncat la păm‚nt, Ól ruga, şi zicea: ,Mai Óngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.í
  30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat Ón temniţă, p‚nă va plăti datoria.
  31. C‚nd au văzut tovarăşii lui cele Ónt‚mplate, s-au Óntristat foarte mult, şi s-au dus de au spus stăp‚nului lor toate cele petrecute.
  32. Atunci stăp‚nul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: ,Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
  33. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?í
  34. Şi stăp‚nul s-a m‚niat şi l-a dat pe m‚na chinuitorilor, p‚nă va plăti tot ce datora.
  35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/40/18/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016