1. După ce a isprăvit Isus toate cuv‚ntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
  2. ÑŞtiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!î
  3. Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătr‚nii norodului s-au str‚ns Ón curtea marelui preot care se numea Caiafa;
  4. şi s-au sfătuit Ómpreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.
  5. Dar ziceau: ÑNu Ón timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare Ón norod.î
  6. C‚nd era Isus Ón Betania, Ón casa lui Simon leprosul,
  7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe c‚nd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
  8. Ucenicilor le-a fost necaz, c‚nd au văzut lucrul acesta, şi au zis: ÑCe rost are risipa aceasta?
  9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.î
  10. C‚nd a auzit Isus, le-a zis: ÑDe ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
  11. Pentru că pe săraci Ói aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
  12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta Ón vederea pregătirii Mele pentru Óngropare.
  13. Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, Ón toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.î
  14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă,
  15. şi le-a zis: ÑCe vreţi să-mi daţi, şi-L voi da Ón m‚inile voastre?î Ei i-au c‚ntărit treizeci de arginţi.
  16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus Ón m‚inile lor.
  17. Œn ziua dint‚i a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: ÑUnde vrei să-Ţi pregătim să măn‚nci Paştele?î
  18. El le-a răspuns: ÑDuceţi-vă Ón cetate la cutare om, şi spuneţi-i: ÑŒnvăţătorul zice: ,Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei Ón casa ta.î
  19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
  20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
  21. Pe c‚nd m‚ncau, El a zis: ÑAdevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.î
  22. Ei s-au Óntristat foarte mult, şi au Ónceput să-I zică unul după altul: ÑNu cumva sunt eu, Doamne?î
  23. Drept răspuns, El le-a zis: ÑCel ce a Óntins cu Mine m‚na Ón blid, acela Mă va vinde.
  24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este v‚ndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!î
  25. Iuda, v‚nzătorul, a luat cuv‚ntul, şi I-a zis: ÑNu cumva sunt eu, Œnvăţătorule?î ÑDaî, i-a răspuns Isus, Ñtu eşti!î
  26. Pe c‚nd m‚ncau ei, Isus a luat o p‚ine; şi după ce a binecuv‚ntat, a fr‚nt-o, şi a dat-o ucenicilor, zic‚nd: ÑLuaţi, m‚ncaţi; acesta este trupul Meu.î
  27. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zic‚nd: ÑBeţi toţi din el;
  28. căci acesta este s‚ngele Meu, s‚ngele legăm‚ntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
  29. Vă spun că, de acum Óncolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, p‚nă Ón ziua c‚nd Ól voi bea cu voi nou Ón Œmpărăţia Tatălui Meu.î
  30. După ce au c‚ntat c‚ntarea, au ieşit Ón muntele Măslinilor.
  31. Atunci Isus le-a zis: ÑŒn noaptea aceasta, toţi veţi găsi Ón Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.í
  32. Dar, după ce voi Ónvia, voi merge Ónaintea voastră Ón Galilea.î
  33. Petru a luat cuv‚ntul, şi I-a zis: ÑChiar dacă toţi ar găsi Ón Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi Ón Tine o pricină de poticnire.î
  34. ÑAdevărat Óţi spunî, i-a zis Isus, Ñcă tu, chiar Ón noaptea aceasta, Ónainte ca să c‚nte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.î
  35. Petru I-a răspuns: ÑChiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.î Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.
  36. Atunci Isus a venit cu ei Óntr-un loc Óngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: ÑŞedeţi aici p‚nă Mă voi duce colo să Mă rog.î
  37. A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a Ónceput să Se Óntristeze şi să se m‚hnească foarte tare.
  38. Isus le-a zis atunci: ÑSufletul Meu este cuprins de o Óntristare de moarte; răm‚neţi aici, şi vegheaţi Ómpreună cu Mine.î
  39. Apoi a mers puţin mai Ónainte, a căzut cu faţa la păm‚nt, şi S-a rugat, zic‚nd: ÑTată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.î
  40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: ÑCe, un ceas n-aţi putut să vegheaţi Ómpreună cu Mine!
  41. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi Ón ispită; duhul, Ón adevăr, este plin de r‚vnă, dar carnea este neputincioasă.î
  42. S-a depărtat a doua oară, şi S-a rugat, zic‚nd: ÑTată, dacă nu se poate să se Óndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!î
  43. S-a Óntors iarăşi la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentru că li se Óngreuiaseră ochii de somn.
  44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat, şi S-a rugat a treia oară, zic‚nd aceleaşi cuvinte.
  45. Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: ÑDormiţi de acum şi odihniţi-vă!Ö Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat Ón m‚inile păcătoşilor.
  46. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie v‚nzătorul.î
  47. Pe c‚nd vorbea El Óncă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătr‚nii norodului.î
  48. V‚nzătorul le dăduse semnul acesta: ÑPe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi m‚na pe el!î
  49. Œndată, Iuda s-a apropiat de Isus, şi I-a zis: ÑPlecăciune, Œnvăţătorule!î Şi L-a sărutat.
  50. Isus i-a zis: ÑPrietene, ce ai venit să faci, fă!î Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus m‚inile pe Isus, şi L-au prins.
  51. Şi unul din cei ce erau cu Isus, a Óntins m‚na, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.
  52. Atunci Isus i-a zis: ÑPune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
  53. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune Óndată la Óndem‚nă mai mult de douăsprezece legiuni de Óngeri?
  54. Dar cum se vor Ómplini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se Ónt‚mple?î
  55. Œn clipa aceea, Isus a zis gloatelor: ÑAţi ieşit ca după un t‚lhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. Œn toate zilele şedeam Ón mijlocul vostru, şi Ónvăţam norodul Ón Templu, şi n-aţi pus m‚na pe Mine.
  56. Dar toate aceste lucruri s-au Ónt‚mplat ca să se Ómplinească cele scrise prin prooroci.î Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
  57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătr‚nii.
  58. Petru L-a urmat de departe, p‚nă la curtea marelui preot; apoi a intrat Ónăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sf‚rşitul.
  59. Preoţii cei mai de seamă, bătr‚nii şi tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă Ómpotriva lui Isus, ca să-L poată omorÓ.
  60. Dar n-au găsit nici una, măcar că s-au Ónfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,
  61. şi au spus: Acesta a zis: ÑEu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi Ón trei zile.î
  62. Marele preot s-a sculat Ón picioare, şi I-a zis: ÑNu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia Ómpotriva Ta?î
  63. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuv‚ntul şi I-a zis: ÑTe jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.î
  64. ÑDaî, i-a răspuns Isus, Ñsunt! ÑBa mai mult, vă spun că de acum Óncolo veţi vedea pe Fiul omului şez‚nd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.î
  65. Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: ÑA hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
  66. Ce credeţi?î Ei au răspuns: ÑEste vinovat să fie pedepsit cu moartea.î
  67. Atunci L-au scuipat Ón faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
  68. zic‚nd: ÑHristoase, proroceşte-ne ñ cine Te-a lovit?î
  69. Petru Ónsă şedea afară Ón curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: ÑŞi tu erai cu Isus Galileanul!î
  70. Dar el s-a lepădat Ónaintea tuturor, şi i-a zis: ÑNu ştiu ce vrei să zici.î
  71. C‚nd a ieşit Ón pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: ÑŞi acesta era cu Isus din Nazaret.î
  72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurăm‚nt, şi a zis: ÑNu cunosc pe omul acesta!î
  73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi au zis lui Petru: ÑNu mai Óncape Óndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.î
  74. Atunci el a Ónceput să se blestem şi să se jure, zic‚nd: ÑNu cunosc pe omul acesta!î Œn clipa aceea a c‚ntat cocoşul.
  75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: ÑŒnainte ca să c‚nte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.î Şi a ieşit afară şi a pl‚ns cu amar.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/40/26/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016