1. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus Ón patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
  2. C‚nd a venit ziua Sabatului, a Ónceput să Ónveţe pe norod Ón sinagogă. Mulţi, c‚nd Œl auzeau, se mirau şi ziceau: ÑDe unde are El aceste lucruri? Ce fel de Ónţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin m‚inile Lui?
  3. Nu este acesta t‚mplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici Óntre noi?î Şi găseau o pricină de poticnire Ón El.
  4. Dar Isus le-a zis: ÑUn prooroc nu este dispreţuit dec‚t Ón patria Lui, Óntre rudele Lui şi Ón casa Lui.î
  5. N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus m‚inile peste c‚ţiva bolnavi, şi i-a vindecat.
  6. Şi se mira de necredinţa lor.
  7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a Ónceput să-i trimită doi c‚te doi, d‚ndu-le putere asupra duhurilor necurate.
  8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum dec‚t un toiag; să n-aibă nici p‚ine, nici traistă, nici bani de aramă la br‚u;
  9. să se Óncalţe cu sandale, şi să nu se Ómbrace cu două haine.
  10. Apoi le-a zis: ÑŒn orice casă veţi intra, să răm‚neţi acolo p‚nă veţi pleca din locul acela.
  11. Şi, dacă Ón vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi Óndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, Ón ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru păm‚ntul Sodomei şi Gomorei dec‚t pentru cetatea aceea.î
  12. Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.
  13. Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.
  14. Œmpăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ÑIoan Botezătorul a Ónviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.î
  15. Alţii ziceau: ÑEste Ilie.î Iar alţii ziceau: ÑEste un prooroc ca unul din prooroci.î
  16. Dar Irod, c‚nd a auzit lucrul acesta, zicea: ÑIoan acela, căruia i-am tăiat capul, a Ónviat din morţi.î
  17. Căci Irod Ónsuşi trimisese să prindă pe Ioan, şi-l legase Ón temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
  18. Şi Ioan zicea lui Irod: ÑNu-ţi este Óngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!î
  19. Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
  20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă Ól ştia om neprihănit şi sf‚nt; Ól ocrotea, şi, c‚nd Ól auzea, de multe ori sta Ón cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
  21. Totuşi a venit o zi cu bun prilej, c‚nd Irod Óşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
  22. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Œmpăratul a zis fetei: ÑCere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.î
  23. Apoi a adăugat cu jurăm‚nt: ÑOrice-mi vei cere, Óţi voi da, fie şi jumătate din Ómpărăţia mea.î
  24. Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: ÑCe să cer? Şi mama sa i-a răspuns: ÑCapul lui Ioan Botezătorul.î
  25. Ea s-a grăbit să vină Óndată la Œmpărat, şi i-a făcut următoarea cerere: ÑVreau să-mi dai Óndată, Óntr-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.î
  26. Œmpăratul s-a Óntristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
  27. A trimis Óndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan Ón temniţă,
  28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
  29. Ucenicii lui Ioan, c‚nd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus Óntr-un morm‚nt.
  30. Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce Ónvăţaseră pe oameni.
  31. Isus le-a zis: ÑVeniţi singuri la o parte, Óntr-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.î Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să măn‚nce.
  32. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă Óntr-un loc pustiu, la o parte.
  33. Oamenii i-au văzut plec‚nd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit Ónaintea lor Ón locul Ón care se duceau ei.
  34. C‚nd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a Ónceput să-i Ónveţe multe lucruri.
  35. Fiindcă ziua era pe sf‚rşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: ÑLocul acesta este pustiu şi ziua este pe sf‚rşite.
  36. Dă-le drumul să se ducă Ón cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere p‚ine, fiindcă n-au ce m‚nca.î
  37. ÑDaţi-le voi să măn‚nceî, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ÑOare să ne ducem să cumpărăm p‚ini de două sute de lei, şi să le dăm să măn‚nce?î
  38. Şi El i-a Óntrebat: ÑC‚te p‚ini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.î S-au dus de au văzut c‚te p‚ini au, şi au răspuns: ÑCinci, şi doi peşti.î
  39. Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
  40. Şi au şezut jos Ón cete de c‚te o sută şi de c‚te cincizeci.
  41. El a luat cele cinci p‚ini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuv‚ntarea. Apoi a fr‚nt p‚inile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le Ómpartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a Ómpărţit la toţi.
  42. Au m‚ncat toţi şi s-au săturat;
  43. şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu făr‚mituri de p‚ine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
  44. Cei ce m‚ncaseră p‚inile, erau cinci mii de bărbaţi.
  45. Œndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre Ón corabie, şi să treacă Ónaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. Œn timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
  46. După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus Ón munte, ca să Se roage.
  47. C‚nd s-a Ónserat, corabia era Ón mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
  48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu v‚slirea, căci v‚ntul le era Ómpotrivă. Şi Óntr-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umbl‚nd pe mare, şi voia să treacă pe l‚ngă ei.
  49. C‚nd L-au văzut ei umbl‚nd pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
  50. pentru că toţi L-au văzut, şi s-au Ónspăim‚ntat. Isus a vorbit Óndată cu ei, şi le-a zis: ÑŒndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!î
  51. Apoi S-a suit la ei Ón corabie, şi a stat v‚ntul. Ei au rămas uimiţi şi Ónmărmuriţi,
  52. căci nu Ónţeleseseră minunea cu p‚inile, fiindcă le era inima Ómpietrită.
  53. După ce au trecut marea, au venit Ón ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.
  54. C‚nd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut Óndată pe Isus,
  55. au alergat prin toate Ómprejurimile, şi au Ónceput să aducă pe bolnavi Ón paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
  56. Oriunde intra El, Ón sate, Ón cetăţi sau Ón cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi c‚ţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/41/06/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017