1. Œn zilele acelea, fiindcă se str‚nsese din nou mult norod, şi n-avea ce m‚nca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:
  2. ÑMi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau l‚ngă Mine, şi n-au ce m‚nca.
  3. Dacă le voi da drumul acasă flăm‚nzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.î
  4. Ucenicii I-au răspuns: ÑCum ar putea cineva să sature cu p‚ine pe oamenii aceştia, aici Óntr-un loc pustiu?î
  5. ÑC‚te p‚ini aveţi?î i-a Óntrebat Isus. ÑŞapteî, I-au răspuns ei.
  6. Atunci a poruncit norodului să şadă pe păm‚nt; a luat cele şapte p‚ini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a fr‚nt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le Ómpartă; şi ei le-au Ómpărţit norodului.
  7. Mai aveau şi c‚ţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuv‚ntat, a poruncit să-i Ómpartă şi pe aceia.
  8. Au m‚ncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de făr‚mituri.
  9. Erau aproape patru mii de inşi. Œn urmă Isus le-a dat drumul.
  10. Isus a intrat Óndată Ón corabie cu ucenicii Săi, şi a venit Ón părţile Dalmanutei.
  11. Fariseii au venit deodată, şi au Ónceput o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la Óncercare, I-au cerut un semn din cer.
  12. Isus a suspinat ad‚nc Ón duhul Său, şi a zis: ÑPentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.î
  13. Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi Ón corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
  14. Ucenicii uitaseră să ia p‚ini; cu ei Ón corabie n-aveau dec‚t o p‚ine.
  15. Isus le dădea Ón grijă, şi le zicea: ÑLuaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!î
  16. Ucenicii se g‚ndeau şi ziceau Óntre ei: ÑFiindcă n-avem p‚ini.î
  17. Isus a Ónţeles lucrul acesta, şi le-a zis: ÑPentru ce vă g‚ndiţi că n-aveţi p‚ini? Tot nu pricepeţi şi tot nu Ónţelegeţi? Aveţi inima Ómpietrită?
  18. Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
  19. C‚nd am fr‚nt cele cinci p‚ini la cei cinci mii de bărbaţi, c‚te coşuri pline cu făr‚mituri aţi ridicat?î ÑDouăsprezeceî, I-au răspuns ei.
  20. ÑŞi c‚nd am fr‚nt cele şapte p‚ini la cei patru mii de bărbaţi, c‚te coşniţe pline cu făr‚mituri aţi ridicat?î ÑŞapteî, I-au răspuns ei.
  21. Şi El le-a zis: ÑTot nu Ónţelegeţi?î
  22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
  23. Isus a luat pe orb de m‚nă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus m‚inile peste el, şi l-a Óntrebat: ÑVezi ceva?î
  24. El s-a uitat, şi a zis: ÑVăd nişte oameni umbl‚nd, dar mi se par ca nişte copaci.î
  25. Isus i-a pus din nou m‚inile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi c‚nd s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
  26. Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: ÑSă nu intri Ón sat, şi nici să nu spui cuiva Ón sat.î
  27. Isus a plecat cu ucenicii Săi Ón satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea Óntrebare: ÑCine zic oamenii că sunt Eu?î
  28. Ei I-au răspuns: ÑIoan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.î
  29. ÑDar voiî, i-a Óntrebat El, Ñcine ziceţi că sunt Eu?î ÑTu eşti Hristosul!î I-a răspuns Petru.
  30. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
  31. Atunci a Ónceput să-i Ónveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătr‚ni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omor‚t, şi după trei zile să Ónvie.
  32. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru Ónsă L-a luat de o parte, şi a Ónceput să-L mustre.
  33. Dar Isus S-a Óntors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: ÑŒnapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te g‚ndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.î
  34. Apoi a chemat la El norodul Ómpreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: ÑDacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine Ónsuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
  35. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine Óşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va m‚ntui.
  36. Şi ce foloseşte unui om să c‚ştige toată lumea, dacă Óşi pierde sufletul?
  37. Sau ce va da un om Ón schimb pentru sufletul său?
  38. Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, Ón acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, c‚nd va veni Ón slava Tatălui Său Ómpreună cu sfinţii Óngeri.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/41/08/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017