1. Œntr-o zi de Sabat, Isus a intrat Ón casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să pr‚nzească. Fariseii Œl p‚ndeau de aproape.
  2. Şi Ónaintea Lui era un om bolnav de dropică.
  3. Isus a luat cuv‚ntul, şi a zis Ónvăţătorilor Legii şi Fariseilor: ÑOare este Óngăduit a vindeca Ón ziua Sabatului sau nu?î
  4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de m‚nă pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.
  5. Pe urmă, le-a zis: ÑCine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul Ón f‚nt‚nă, nu-l va scoate Óndată afară, Ón ziua Sabatului?î
  6. Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
  7. Apoi, c‚nd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dint‚i, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
  8. ÑC‚nd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă Ón locul dint‚i; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază dec‚t tine,
  9. şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: ,Dă locul tău omului acestuia.í Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
  10. Ci, c‚nd eşti poftit, du-te şi aşează-te Ón locul cel mai de pe urmă; pentru ca, atunci c‚nd va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.í Lucrul acesta Óţi va face cinste Ónaintea tuturor celor ce vor fi la masă Ómpreună cu tine.
  11. Căci oricine se Ónalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi Ónălţat.î
  12. A zis şi celui ce-L poftise: ÑC‚nd dai un pr‚nz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la r‚ndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
  13. Ci, c‚nd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
  14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la Ónvierea celor neprihăniţi.î
  15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, c‚nd a auzit aceste vorbe, I-a zis; ÑFerice de acela care va pr‚nzi Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu!î
  16. Şi Isus i-a răspuns: ÑUn om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
  17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata.í
  18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au Ónceput să se dezvinovăţească. Cel dint‚i i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.í
  19. Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i Óncerc: iartă-mă, te rog.í
  20. Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am Ónsurat, şi de aceea nu pot veni.í
  21. C‚nd s-a Óntors robul, a spus stăp‚nului său aceste lucruri. Atunci stăp‚nul casei s-a m‚niat, şi a zis robului său: ,Du-te degrabă Ón pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.í
  22. La urmă, robul a zis: ,Stăp‚ne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.í
  23. Şi stăp‚nul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
  24. Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.î
  25. Œmpreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a Óntors, şi le-a zis:
  26. ÑDacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar Ónsăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
  27. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
  28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai Ónt‚i să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sf‚rşească?
  29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sf‚rşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să Ónceapă să r‚dă de el,
  30. şi să zică: ,Omul acesta a Ónceput să zidească, şi n-a putut isprăvi.í
  31. Sau care Ómpărat, c‚nd merge să se bată Ón război cu un alt Ómpărat, nu stă mai Ónt‚i să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni Ónaintea celui ce vine Ómpotriva lui cu douăzeci de mii?
  32. Altfel, pe c‚nd celălalt Ómpărat este Óncă departe, Ói trimite o solie să ceară pace.
  33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
  34. Sarea este bună; dar dacă sarea Óşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da Ónapoi gustul acesta?
  35. Atunci nu mai este bună nici pentru păm‚nt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/42/14/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016