1. Œntr-una din acele zile, c‚nd Ónvăţa Isus norodul Ón Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătr‚nii,
  2. şi I-au zis: ÑSpune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?î
  3. Drept răspuns, El le-a zis: ÑAm să vă pun şi Eu o Óntrebare. Spuneţi-Mi:
  4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?î
  5. Dar ei cugetau astfel Óntre ei: ÑDacă răspundem: ,Din cerí, va zice: ,Atunci de ce nu l-aţi crezut?í
  6. Şi dacă răspundem: ,De la oamenií, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este Óncredinţat că Ioan era un prooroc.î
  7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
  8. Şi Isus le-a zis: ÑNici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.î
  9. Apoi a Ónceput să spună norodului pilda aceasta: ÑUn om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat Óntr-o altă ţară, pentru o vreme Óndelungată.
  10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis Ónapoi cu m‚inile goale.
  11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis Ónapoi cu m‚inile goale.
  12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
  13. Stăp‚nul viei a zis: ÑCe să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că Ól vor primi cu cinste.î
  14. Dar vierii, c‚nd l-au văzut, s-au sfătuit Óntre ei, şi au zis: ÑIată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.î
  15. Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omor‚t. Acum, ce le va face stăp‚nul viei?
  16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.î C‚nd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: ÑNicidecum!î
  17. Dar Isus i-a privit drept Ón faţă, şi a zis: ÑCe Ónseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă Ón capul unghiului?
  18. Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, Ól va spulbera?î
  19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună m‚na pe El, chiar Ón ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta Ómpotriva lor.
  20. Au Ónceput să p‚ndească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe m‚na stăp‚nirii şi pe m‚na puterii dregătorului.
  21. Iscoditorii aceştia L-au Óntrebat: ÑŒnvăţătorule, ştim că vorbeşti şi Ónveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i Ónveţi calea lui Dumnezeu Ón adevăr.
  22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?î
  23. Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: ÑPentru ce Mă ispitiţi?
  24. Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt scrise pe el?î ÑAle Cezaruluiî au răspuns ei.
  25. Atunci El le-a zis: ÑDaţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.î
  26. Nu L-au putut prinde cu vorba Ónaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
  27. Unii din Saduchei, care zic că nu este Ónviere, s-au apropiat şi au Óntrebat pe Isus:
  28. ÑŒnvăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, av‚nd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.í
  29. Au fost dar şapte fraţi. Cel dint‚i s-a Ónsurat, şi a murit fără copii.
  30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
  31. A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
  32. La urma tuturor, a murit şi femeia.
  33. Deci, la Ónviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.î
  34. Isus le-a răspuns: ÑFiii veacului acestuia se Ónsoară şi se mărită;
  35. dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de Ónvierea dintre cei morţi, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita.
  36. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca Óngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai Ónvierii.
  37. Dar că morţii Ónvie, a arătat Ónsuşi Moise, Ón locul unde este vorba despre ,Rugí, c‚nd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.í
  38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.î
  39. Unii din cărturari au luat cuv‚ntul, şi au zis: ÑŒnvăţătorule, bine ai zis.î
  40. Şi nu mai Óndrăzneau să-I mai pună nici o Óntrebare.
  41. Isus le-a zis: ÑCum se zice că Hristosul este fiul lui David?
  42. Căci Ónsuşi David zice Ón Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
  43. p‚nă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.í
  44. Deci David Œl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?î
  45. Atunci a zis ucenicilor Săi, Ón auzul Óntregului norod:
  46. ÑPăziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe Ón haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dint‚i Ón sinagogi, şi după locurile dint‚i la ospeţe;
  47. şi casele văduvelor le măn‚ncă, Ón timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare os‚ndă.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/42/20/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2016