1. Dar un om, numit Anania, a v‚ndut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
  2. şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.
  3. Petru i-a zis: ÑAnania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sf‚nt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
  4. Dacă n-o vindeai, nu răm‚nea ea a ta? Şi, după ce ai v‚ndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de g‚nd Ón inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.î
  5. Anania, c‚nd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.
  6. Flăcăii s-au sculat, l-au Ónvelit, l-au scos afară, şi l-au Óngropat.
  7. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se Ónt‚mplase.
  8. Petru i-a zis: ÑSpune-mi, cu at‚t aţi v‚ndut moşioara?î ÑDaî, a răspuns ea, Ñcu at‚ta.î
  9. Atunci Petru i-a zis: ÑCum de v-aţi Ónţeles Óntre voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au Óngropat pe bărbatul tău, sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.î
  10. Ea a căzut Óndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. C‚nd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au Óngropat-o l‚ngă bărbatul ei.
  11. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
  12. Prin m‚inile apostolilor se făceau multe semne şi minuni Ón norod. Toţi stăteau Ómpreună Ón pridvorul lui Solomon,
  13. şi nici unul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul Ói lăuda Ón gura mare.
  14. Numărul celor ce credeau Ón Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
  15. p‚nă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi Ói puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci c‚nd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
  16. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
  17. Œnsă marele preot şi toţi cei ce erau Ómpreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,
  18. au pus m‚inile pe apostoli, şi i-au aruncat Ón temniţa de obşte.
  19. Dar un Ónger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:
  20. ÑDuceţi-vă, staţi Ón Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.î
  21. C‚nd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă Ón Templu, şi au Ónceput să Ónveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătr‚nimea fiilor lui Israel, şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.
  22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit Ón temniţă. S-au Óntors şi au spus astfel:
  23. ÑTemniţa am găsit-o Óncuiată cu toată grija, şi pe păzitori st‚nd Ón picioare la uşi; dar, c‚nd am deschis, n-am găsit pe nimeni Ónăuntru.î
  24. C‚nd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas Ónmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei Ónt‚mplări.
  25. Cineva a venit şi le-a spus: ÑIată că oamenii, pe care i-aţi băgat Ón temniţă, stau Ón Templu, şi Ónvaţă pe norod.î
  26. Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
  27. După ce i-au adus, i-au pus Ónaintea Soborului. Şi marele preot i-a Óntrebat astfel:
  28. ÑNu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu Ónvăţaţi pe norod Ón Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu Ónvăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră s‚ngele acelui om.î
  29. Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: ÑTrebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu dec‚t de oameni!
  30. Dumnezeul părinţilor noştri a Ónviat pe Isus, pe care voi L-aţi omor‚t, at‚rn‚ndu-L pe lemn.
  31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a Ónălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi M‚ntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
  32. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sf‚nt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.î
  33. C‚nd au auzit ei aceste vorbe, Ói tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.
  34. Dar un Fariseu numit Gamaliel, un Ónvăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat Ón picioare Ón Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
  35. Apoi le-a zis: ÑBărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de g‚nd să faceţi oamenilor acestora.
  36. Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omor‚t, şi toţi cei ce Ól urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.
  37. După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea Ónscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.
  38. Şi acum, eu vă spun: ,Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i Ón pace! Dacă Óncercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
  39. dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi Ómpotriva lui Dumnezeu.î
  40. Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească Ón Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.
  41. Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost Ónvredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.
  42. Şi Ón fiecare zi, Ón Templu şi acasă, nu Óncetau să Ónveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/44/05/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017