1. Agripa a zis lui Pavel: ÑAi voie să te aperi!î Pavel a Óntins m‚na, şi a Ónceput să se apere astfel:
  2. ÑMă socotesc fericit, Ómpărate Agripa, că am să mă apăr astăzi Ónaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt p‚r‚t de Iudei;
  3. căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neÓnţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu Óngăduinţă.
  4. Viaţa mea, din cele dint‚i zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentru că am petrecut-o Ón Ierusalim, Ón mijlocul neamului meu.
  5. Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la Ónceput că am trăit, ca Fariseu, după cea mai Óngustă partidă a religiei noastre.
  6. Şi acum, sunt dat Ón judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,
  7. şi a cărei Ómplinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde Ómpărate, sunt p‚r‚t eu de Iudei!
  8. Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu Ónvie morţii?
  9. Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri Ómpotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
  10. şi aşa am şi făcut Ón Ierusalim. Am aruncat Ón temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, c‚nd erau os‚ndiţi la moarte, Ómi dădeam şi eu votul Ómpotriva lor.
  11. I-am pedepsit adesea Ón toate sinagogile şi Ómi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. Œn pornirea mea nebună Ómpotriva lor, Ói prigoneam p‚nă şi Ón cetăţile străine.
  12. Œn acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi Ónvoire de la preoţii cei mai de seamă.
  13. Pe la amiază, Ómpărate, pe drum, am văzut strălucind Ómprejurul meu şi Ómprejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire Óntrecea pe a soarelui.
  14. Am căzut cu toţii la păm‚nt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea Ón limba evreiască: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Œţi este greu să arunci, cu piciorul Ónapoi Ón v‚rful unui ţepuş.î
  15. ,Cine eşti, Doamne?í am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ,Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
  16. Dar scoală-te, şi stai Ón picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor at‚t al lucrurilor, pe care le-ai văzut, c‚t şi al lucrurilor, pe care Mă vei vedea făc‚ndu-le.
  17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit,
  18. ca să le deschizi ochii, să se Óntoarcă de la Óntuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa Ón Mine, iertare de păcate şi moştenirea Ómpreună cu cei sfinţiţi.î
  19. De aceea, Ómpărate Agripa, n-am vrut să mă Ómpotrivesc vedeniei cereşti.
  20. Ci am propovăduit Ónt‚i celor din Damasc, apoi Ón Ierusalim, Ón toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
  21. Iată de ce au pus Iudeii m‚na pe mine Ón Templu, şi au căutat să mă omoare.
  22. Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas Ón viaţă p‚nă Ón ziua aceasta; şi am mărturisit Ónaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se Ónt‚mple;
  23. şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dint‚i din Ónvierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.î
  24. Pe c‚nd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ÑPavele, eşti nebun! Œnvăţătura ta cea multă te face să dai Ón nebunie.î
  25. ÑNu sunt nebun, prea alesule Festusî, a răspuns Pavel; Ñdimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
  26. Œmpăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea Ói vorbesc cu Óndrăzneală; căci sunt Óncredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut Óntr-un colţ!
  27. Crezi tu Ón Prooroci, Ómpărate Agripa?Ö Ştiu că crezi.î
  28. Şi Agripa a zis lui Pavel: ÑCur‚nd mai vrei tu să mă Óndupleci să mă fac creştin!î
  29. ÑFie cur‚nd, fie t‚rziuî, a răspuns Pavel, Ñsă dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.î
  30. Œmpăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau Ómpreună cu ei, s-au sculat.
  31. Şi c‚nd au plecat, ziceau unii către alţii: ÑOmul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de Ónchisoare.î
  32. Şi Agripa a zis lui Festus: ÑOmului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.î

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/44/26/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017