1. Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, Ón care aţi rămas,
  2. şi prin care sunteţi m‚ntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
  3. V-am Ónvăţat Ónainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
  4. că a fost Óngropat şi a Ónviat a treia zi, după Scripturi;
  5. şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
  6. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt Óncă Ón viaţă, iar unii au adormit.
  7. Œn urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
  8. După ei toţi, ca unei st‚rpituri, mi s-a arătat şi mie.
  9. Căci eu sunt cel mai neÓnsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
  10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba Óncă am lucrat mai mult dec‚t toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este Ón mine.
  11. Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
  12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a Ónviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o Ónviere a morţilor?
  13. Dacă nu este o Ónviere a morţilor, nici Hristos n-a Ónviat.
  14. Şi dacă n-a Ónviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
  15. Ba Óncă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a Ónviat pe Hristos, c‚nd nu L-a Ónviat, dacă este adevărat că morţii nu Ónvie.
  16. Căci, dacă nu Ónvie morţii, nici Hristos n-a Ónviat.
  17. Şi dacă n-a Ónviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi Óncă Ón păcatele voastre,
  18. şi prin urmare şi cei ce au adormit Ón Hristos, sunt pierduţi.
  19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea Ón Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
  20. Dar acum, Hristos a Ónviat din morţi, p‚rga celor adormiţi.
  21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi Ónvierea morţilor.
  22. Şi după cum toţi mor Ón Adam, tot aşa, toţi vor Ónvia Ón Hristos;
  23. dar fiecare la r‚ndul cetei lui. Hristos este cel dint‚i rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
  24. Œn urmă, va veni sf‚rşitul, c‚nd El va da Œmpărăţia Ón m‚inile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăp‚nire şi orice putere.
  25. Căci trebuie ca El să Ómpărăţească p‚nă va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
  26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
  27. Dumnezeu, Ón adevăr, Ña pus totul sub picioarele Luiî. Dar c‚nd zice că totul I-a fost supus, se Ónţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
  28. Şi c‚nd toate lucrurile Œi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul Ón toţi.
  29. Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu Ónvie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
  30. Şi de ce suntem noi Ón primejdie Ón orice clipă?
  31. Œn fiecare zi eu sunt Ón primejdie de moarte; at‚t este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, c‚t este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi Ón Hristos Isus, Domnul nostru.
  32. Dacă, vorbind Ón felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele Ón Efes, care-mi este folosul? Dacă nu Ónvie morţii, atunci Ñsă m‚ncăm şi să bem, căci m‚ine vom muriî.
  33. Nu vă Ónşelaţi: ÑTovărăşiile rele strică obiceiurile buneî.
  34. Veniţi-vă Ón fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt Óntre voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
  35. Dar va zice cineva: ÑCum Ónvie morţii? Şi cu ce trup se vor Óntoarce?î
  36. Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu Ónvie, dacă nu moare mai Ónt‚i.
  37. Şi c‚nd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se Ónt‚mplă: fie de gr‚u, fie de altă săm‚nţă.
  38. Apoi Dumnezeu Ói dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe Ói dă un trup al ei.
  39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
  40. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri păm‚nteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor păm‚nteşti.
  41. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte Ón strălucire de altă stea.
  42. Aşa este şi Ónvierea morţilor. Trupul este semănat Ón putrezire, şi Ónvie Ón neputrezire;
  43. este semănat Ón ocară, şi Ónvie Ón slavă; este semănat Ón neputinţă, şi Ónvie Ón putere.
  44. Este semănat trup firesc, şi Ónvie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
  45. De aceea este scris: ÑOmul dint‚i Adam a fost făcut un suflet viu.î Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
  46. Dar Ónt‚i vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
  47. Omul dint‚i este din păm‚nt, păm‚ntesc; omul al doilea este din cer.
  48. Cum este cel păm‚ntesc, aşa sunt şi cei păm‚nteşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
  49. Şi după cum am purtat chipul celui păm‚ntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
  50. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi s‚ngele să moştenească Œmpărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
  51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
  52. Óntr-o clipă, Óntr-o clipită din ochi, la cea din urmă tr‚mbiţă. Tr‚mbiţa va suna, morţii vor Ónvia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
  53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se Ómbrace Ón neputrezire, şi trupul acesta muritor să se Ómbrace Ón nemurire.
  54. C‚nd trupul acesta supus putrezirii, se va Ómbrăca Ón neputrezire, şi trupul acesta muritor se va Ómbrăca Ón nemurire, atunci se va Ómplini cuv‚ntul care este scris: ÑMoartea a fost Ónghiţită de biruinţă.
  55. Unde Óţi este biruinţa, moarte? Unde Óţi este boldul, moarte?î
  56. Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
  57. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
  58. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna Ón lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră Ón Domnul nu este zadarnică.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/53/15/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017