1. Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice Óntinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea p‚nă la capăt, Ón frica de Dumnezeu.
  2. Œnţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am Ónşelat pe nimeni.
  3. Nu spun aceste lucruri ca să vă os‚ndesc, căci am spus mai Ónainte că sunteţi Ón inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
  4. Am o mare Óncredere Ón voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de m‚ng‚iere, Ómi saltă inima de bucurie Ón toate necazurile noastre.
  5. Căci şi după venirea noastră Ón Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi Ón toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.
  6. Dar Dumnezeu, care m‚ng‚ie pe cei smeriţi, ne-a m‚ng‚iat prin venirea lui Tit.
  7. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin m‚ng‚ierea cu care a fost m‚ng‚iat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre r‚vna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.
  8. Măcar că v-am Óntristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău ñ căci văd că epistola aceea v-a Óntristat (măcar că pentru puţină vreme) ñ
  9. totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost Óntristaţi, ci pentru că Óntristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost Óntristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.
  10. Œn adevăr, c‚nd Óntristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la m‚ntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe c‚nd Óntristarea lumii aduce moartea.
  11. Căci uite, tocmai Óntristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frăm‚ntare a trezit Ón voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce m‚nie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce r‚vnă! Ce pedeapsă! Œn toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi Ón privinţa aceasta.
  12. Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi Ónaintea lui Dumnezeu.
  13. De aceea am fost m‚ng‚iaţi. Dar, pe l‚ngă m‚ng‚ierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.
  14. Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi Ónaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum Ón orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi Ónaintea lui Tit, s-a adeverit.
  15. El are o şi mai mare dragoste pentru voi, c‚nd Óşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.
  16. Mă bucur că mă pot Óncrede Ón voi Ón toate privinţele.

Постоянная ссылка на эту страницу bibleonline.ru/bible/ron/54/07/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2017